Miracolul din Bali, locul unde liderii lumii ar putea încheia războiul

Este anunțat un posibil miracol, care ar urma să se producă în spectaculoasa insulă turistică a Indoneziei. În Bali. Proiectul, susținut activ de președintele acestui stat, prevede ca acolo să fie organizat summitul G20. Ocazie cu care ar putea avea loc o confruntare în direct între Vladimir Putin, Joe Biden, Xi Jinping și, țineți-vă bine de scaun, Volodimir Zelenski. Sună ca o glumă bună. Din vremuri de caniculă. Câte șanse ar avea proiectata întâlnire? Și câte șanse există ca ea să se finalizeze prin pacea pe care o așteaptă o planetă întreagă?

O premiză de la care putem pleca fără teama că greșim este că G20 nu prea mai există în formula pe care o cunoaștem. Din simplul motiv că Statele Unite și alte state NATO au insistat – și eu cred că au și reușit – să excludă Federația Rusă din G20. Ori, în aceste condiții, dacă așa rămân lucrurile, formatul propus de președintele Indoneziei nu prea mai are vreo legitimitate. Dar șanse totuși există.

În definitiv, reprezentanții principalelor state din fostul format G20 se pot întâlni bine-merci când vor și unde vor. De ce nu s-ar întâlni aceștia în insula Bali din Indonezia? Totul depinde de fapt de Joe Biden. Dacă președintele Statelor Unite dorește cu adevărat să pună capăt războiului pe care-l poartă prin procură, adică prin intermediul Ucrainei, cu Federația Rusă, el poate accepta un asemenea demers. Nimeni nu-l împiedică. Dimpotrivă, vor fi destui, inclusiv din Statele Unite, care aplaudă orice demers menit să readucă pacea în această parte a lumii. Așadar, teoretic cel puțin, întâlnirea preconizată ar putea să aibă loc. Să analizăm perspectivele ei, pornind de la acest scenariu, recunosc, deosebit de optimist.

Președintele Indoneziei s-a grăbit să informeze opinia publică mondială – și sunt convins că a fost sincer – că Volodimir Zelenski este decis să participe la o asemenea întâlnire, care ar putea sta la baza unui format diplomatic de negocieri între Federația Rusă și Ucraina la cel mai înalt nivel, prin prezența la acest summit a tuturor puterilor interesate de rezolvarea pe cale diplomatică a crizei din Ucraina. Deci să acceptăm scenariul conform căruia în Bali, sub pretextul unei conferințe G20, Joe Biden va fi de acord nu numai cu participarea Federației Ruse, reprezentate de Vladimir Putin, ci și cu inițierea unor tratative în patru – Statele Unite, Federația Rusă, China și, desigur, Ucraina – care au drept scop realizarea unui tratat de pace. Sau, în cel mai rău caz, stabilirea unor principii și mecanisme în baza cărora s-ar putea purta negocierile și s-ar pune capăt conflictului sângeros din proximitatea României. Ce ar presupune realizarea unui asemenea cadru pentru discuții, pentru tratative și pentru o viitoare pace sau măcar pentru un armistițiu? Pentru a răspunde întrebărilor de mai sus, este obligatoriu să vedem ce își doresc părțile implicate. Xi Jinping condamnă războiul din Ucraina și, în numele Chinei, în numele intereselor vitale ale economiei acestui stat, cea mai dinamică economie din lume, dorește să se încheie cât mai grabnic o pace negociată. Aceasta ar consolida nu numai economia Chinei, ci și relațiile de parteneriat statornicite în plin război cu Federația Rusă și ar fi în măsură să refacă și relațiile deteriorate pe axa Beijing-Washington. Statele Unite, în măsura în care estimează că au fost atinse obiectivele acestui război de uzură purtat prin procură cu Federația Rusă și că s-a ajuns în situația în care costurile să pună sub semnul întrebării eventualele beneficii, ar putea la rândul lor, prin intervenția lui Joe Biden, să facă eforturi consistente în vederea realizării unei păci negociate. Mai complicat este însă ceea ce așteaptă rușii de la ucraineni și ceea ce așteaptă ucrainenii de la ruși. Ce perspective reale există pentru încheierea unui tratat de pace în concepția Moscovei și respectiv, în concepția Kievului? Cheia păcii se află în răspunsul la această ultimă întrebare. Pentru că, prin procură sau nu, în acest moment, modul în care s-ar putea încheia o pace cât de cât durabilă sau măcar un armistițiu depinde într-o măsură decisivă de ceea ce urmăresc conducătorii celor două state. Să o luăm pe rând.

Vladimir Putin a declanșat un război de agresiune, ațâțat sau nu, provocat sau nu, dar, în orice caz, urmărind câteva obiective clare. Primul și cel mai important fiind acela de a-și consolida cuceririle din precedentul conflict militar. Respectiv ca Peninsula Crimeea să fie recunoscută de către Ucraina și de către întreaga comunitate internațională ca aparținând de drept Federației Ruse și ca întreaga regiune Donbas, alcătuită din Donețk și Lugansk, să devină fie parte a Federației Ruse, fie o entitate sau două entități statale, a căror independență să fie formalizată în plan internațional. Chiar dacă inițial Vladimir Putin a proiectat un război fulger, de natură să conducă la ocuparea Kievului, a Odesei și eventual a gurilor Dunării, situație în care, în fruntea statului ucrainean, ar fi putut fi instalat un guvern marionetă, și chiar dacă acest război fulger s-a dovedit a fi un eșec și a degenerat într-un război de uzură, liderul de la Kremlin nu va putea renunța la ceea ce deja are în mână. Prin urmare, el se va bate pentru obiectivele enumerate mai sus. Și va aștepta din partea comunității internaționale garanții că respectivele cuceriri vor rămâne bătute în cuie. Și, în plus, o condiție sine qua non a unei păci durabile din perspectiva liderului de la Kremlin este o garanție internațională, dar asumată și de statul ucrainean, cum că această țară nu va intra nici în NATO, nici în UE.

Ce dorește Volodimir Zelenski în numele cetățenilor ucraineni și a celorlalte entități care-l susțin? A spus-o răspicat, foarte clar, de mai multe ori, inclusiv în cursul acestei săptămâni. El consideră că singura premiză a păcii este retragerea Federației Ruse din toate teritoriile pe care le-a ocupat în ultimii ani și în acest război. A precizat, cu subiect și predicat, că nu poate fi încheiată o pace, până când ultimul metru de pământ ucrainean nu va fi eliberat.

Între cele două viziuni legate de încheierea unui acord de pace există așadar incompatibilități, peste care aparent nu se poate trece. Dar tocmai acesta este rostul participării la eventualele discuții asupra păcii a celorlalți doi mari jucători economici, politici și militari ai lumii. Statele Unite și China. Dacă Statele Unite și China doresc cu adevărat să se pună capăt acestui război, ei bine, acestea sunt singurele forțe capabile să le impună combatanților condițiile de pace. Respectiv formula de compromis. Și să o și garanteze. Dacă însă, din varii motive, dincolo de declarațiile de bună credință, China este interesată de prelungirea acestui conflict, considerând că-i poate aduce beneficii pe termen scurt, mediu și lung, sau dacă Statele Unite pornesc de la premiza că un război de uzură între Federația Rusă și Ucraina va slăbi în final Moscova, aducând-o în situația unui colaps economic și politic, atunci Joe Biden fie nu se va prezenta la acest summit G20, pe care de altfel nici nu-l recunoaște, în condițiile în care Federația Rusă nu este exclusă, fie se va prezenta, dar va juca doar formal rolul de porumbel al păcii. Miracolul din Bali este așadar destul de improbabil.

Lasă un răspuns