Satul ÎNGHIȚIT de barajul Vidraru a IEȘIT la suprafață! Legenda de pe fundul lacului

Advertisement

Advertisement

Barajul Vidraru a secat atât de mult încât acum este vizibil satul înghițit de ape. Precipitațiile extrem de scăzute din această perioadă au făcut că vechile așezări, măturate de ape, să iasă din nou la lumină, iar totul este cu adevărat spectaculos.

Legenda satului de pe fundul barajului Vidraru

Tragica legendă a oamenilor de la Cumpăna, care au refuzat să-şi abandoneze casele şi au preferat să moară în odăile lor, sub puhoaiele de apă, la inundarea cotrolată a zonei ce avea să devină lacul Vidraru, depăşte, la nivel de scenariu, dramaticul sfârşit al Titaticului. Dincolo de folclorul ţesut pe marginea unui moment consemnat în istorie, acela al umplerii giganticei acumulări de apă, stă adevărata povestea a unei comunităţi dezvoltate tocmai pe fondul realizării construcţiei ce avea s-o condamne la dispariţie. O poveste spusă, pentru Adevărul, chiar de martorii acelor vremuri.

În 1965, după finalizarea barajului Vidraru, a urmat umplerea cu apă a acumulării, un proces despre care puţini ştiu că a  durat aproape un an. Să nu uităm că vorbim de un lac ce se întinde pe o lungime de 14 km, ocupă 870 ha şi înmagazinează 320 milioane metri cubi de apă – volumul său util, dar care poate ajunge până la un total de 465 milioane metri cubi!

“Înainte de a se trece la umplerea lacului, s-a procedat la demontarea acelor construcţii care puteau fi salvate. Inclusiv calea ferată care ajungea până la Cumpăna a fost desfăcută bucată cu bucată. Unele construcţii au fost chiar relocate, iar de la altele s-au recuperat doar materialele. S-a umplut apoi cu apă toată valea aceea, după care s-a aşternut o linişte adâncă“, povesteşte fostul viceprimar Gheorghe Buzoiu.

Umplerea lacului a însemnat dispariţia pentru totdeauna a coloniei de la Cumpăna Membrii comunităţii de la Cumpăna au fost nu doar evacuaţi, ci şi despăgubiţi, spun martorii acelor vremuri, deşi legendele locale vorbesc de oameni care au pierit sub ape cu tot ce-a scufundat Vidraru, de suflete care-şi mai caută încă liniştea şi cruci de cimitir sinistre ce ies, din când în când, la suprafaţă.

“Când a început umplerea acumulării, populaţia a fost, evident, evacuată, iar toţi cei care au avut construcţii acolo – un SAM, cum erau numite magazinele pentru pădurari şi ciobani, o căşerie (nr. locul unde se producea caşul), o stână, o căsuţă de lemn – au fost despăgubiţi. De altfel, la umplerea lacului, tot ceea ce se afla acolo a fost tratat cu seriozitate maximă. Spre exemplu, absolut toate latrinele ţărăneşti din zona care avea să fie inundată controlat au fost temeinic dezinfectate, pentru a  se evita infestarea apei lacului”, explică Valeriu Eugen Pop. 

Sursă foto: Facebook-Nicolae Dobra

Sursa text: Historia.ro