Conf. dr. Adrian Tase: „Transportul şi obezitatea”

Advertisement

Advertisement

Reputatul medic cardiolog, Adrian Tase, ne propune astăzi o discuţie despre transportul în comun, dar și despre factorii care pot declanşa obezitatea și, de ce nu, care este legătura despre modul în care ne deplasăm şi obezitate.

„După câteva zile în care, evitând nămeții, am circulat perfect cu transportul în comun, mi-am amintit de alte trei persoane din diverse zone ale societății care și-au rezolvat pe aceeași cale problemele existențiale.

Un tânăr obez simpatic, cu care am vorbit acum câteva săptămâni, a decis, printre alte măsuri pentru optimizarea masei corporale, să renunțe la automobil în favoarea autobuzului. Un alt amic a fost foarte mulțumit de transportul în comun după ce, timp de câteva luni, a avut permisul suspendat pentru viteza de 101 km/oră în oraş. La ultimele Jocuri Olimpice, campionul nostru la înot, actualmente proprietarul unui bolid de lux, a străbătut Parisul în extremis cu troleul pentru a nu rata startul din bazinul Défense. Cu aceste trei exemple, constatăm că, ideea aparent bizară de a merge cu autobuzul este, de fapt, de maximă utilitate practică.

Dintr-o perspectivă istorică, primul vehicul de transport în comun a fost tramvaiul tras de cai în secolul XIX. Ulterior, au apărut tramvaiele electrice, autobuzele, troleibuzele și metrourile, care s-au dezvoltat în secolul XX. Omnibuzul londonez, a cărui etimologie la- tină înseamnă „buz pentru toată lumea”, dă un farmec aparte metropolei de pe Tamisa, mo- delul de autobuz cu etaj fiind preluat de autobuzele turistice din toată lumea. Rămânând în capitala Regatului Unit, vara trecută, cu ocazia participării la Congresul European de Cardiologie, am considerat cool să circul de la aeroportul Heathrow la centrul de congrese Excel de pe malul Tamisei cu taxiul tradițional londonez. Prețul erorii de a nu alege metroul a fost de 2 ore şi 200 de lire sterline!

Continuăm parcursul istoric cu apariția concurenței. Începând din anii 1960, dezvoltarea industriei auto a exaltat sentimentul de independență și oraşele s-au umplut până la sufocare cu mașini mici. Ca urmare a acestui fapt, municipalitățile au relansat, prin anii 1980, transportul în comun, prin investiții majore, în special în metrouri, ceea ce a dus, printre altele, la îmbunătățirea calității aerului. Tot în acea perioadă creşterea excesivă a masei corporale a început să fie vizibilă la nivel societal. În zilele noastre, în marile conurbații mondiale, transportul în comun depășește 80%.

Parcurgând istoria medicinei, observăm că Hipocrate consemna obezitatea nu doar ca boală în sine, ci și ca etapă premergătoare altor boli.

Au urmat multe secole de ignoranță în care obezitatea a fost considerată semn de prosperitate, persoanele rubensiene fiind chiar apreciate. Interesant este faptul că acest concept este întâlnit și astăzi în țări din Africa și Asia. Revenind la lumea euroatlantică, odată cu revoluția industrială, creşterea nivelului de trai s-a materializat prin creşterea în înălțime și greutate. În secolul XX, când populațiile și-au atins potențialul genetic în privința înălțimii, greutatea a continuat să crească, iar viziunea lui Hipocrate revine sub forma sindromului metabolic de astăzi.

Stresul contemporan accentuează deopotrivă alimentația compulsivă şi dereglările endocrine. Combinarea mecanismelor exogen şi endogen, coroborată și cu sedentarismul, poate duce la efecte dramatice nu numai la nivel individual, ci și populațional.

Sub aspect cultural, obezul a fost ridiculizat în comedia greacă, asociat cu viciile lăcomiei şi desfrânării în literatură creştină, stigmatizat social, discriminat și hărţuit în zilele noastre.

De-a lungul timpului, am mers cu autobuzul la Londra, Dubai, Melbourne, Kobe, Los Angeles sau Singapore, şi n-a fost rău deloc. De puțin timp, experimentez acest stil de transport în viața cotidiană. Autobuzele electrice Mercedes rulează lin, sunt confortabile, au timpi de aşteptare rezonabili şi permit mici socializări. Parcurgerea per pedes a distanței până la staţie contează ca activitate fizică. Salvarea resurselor este un alt avantaj.

Într-o dimineață, în preajma teatrului, am salutat o colegă de serviciu după care m-am îndreptat, în pas alergător, spre autobuzul care toc- 1 mai parca în stație. M-am instalat confortabil pe scaun, am citit o parte dintr-un articol medical și am ajuns rapid la spital. După mai bine de un sfert de oră, apare și colega, destul de stresată, venită cu autoturismul personal.

Ca întotdeauna, există și aici unele inconveniente. Spațiul închis implică riscuri de contagiozitate, mai ales în perioadele epidemice, dar şi socializarea cu persoane indezirabile, suportarea cuiva care vorbește tare la telefonul mobil, sau a altcuiva cu o igienă discutabilă. Spațiul este însă generos, te poți deplasa câțiva metri, dar există și aici riscul unor dezechilibrări sau chiar căderi la frâne, curbe sau accelerări bruște. De obicei, sunt locuri suficiente pe scaune, iar la nevoie, folosim barele.

Una peste alta, este decizia fiecăruia cum să își facă viața mai uşoară. Iar transportul în comun ajută la menținerea greutății standard. Vă dorim inimă bună și transport lin! „, a transmis reputatul medic cardiolog, Adrian Tase.