Conf. dr. Adrian Tase: “O gardă ca-n viață”

Advertisement

Advertisement

Renumitul medic cardiolog, Adrian Tase, ne propune astăzi o incursiune într-o zi normal a unui medic cardiolog. Acesta ne prezintă experienţele trăite într-o gardă şi evenimentele parcă sunt desprinse din celebrele filme şi seriale pe care le urmărim la televizor.

“Medicii sunt îndeobște apreciați pentru sacrificiul de a învăța asiduu în cei mai frumoși ani ai vieții. Dar această profesiune înseamnă mai mult decât atât. Abia odată absolvit ciclul de formare profesională de 10-12 ani, încep sacrificiile în arena clinică.

Interacțiunea cu omul bolnav nu este ușoară. Dincolo de unele probleme de comunicare, mai ales la pacienții neurologici și ORL, contactul zilnic cu suferința umană consumă din energia medicului. În specialitățile chirurgicale și/sau cele de urgență există o uzură suplimentară, mai ales în turele de noapte. Totuși, cu peste 2000 de gărzi la activ pot spune că pasiunea și entuziasmul pentru salvarea de vieți omenești fac lucrurile mai ușor de suportat.

Vedem în filme americane eroismul medical într-o formă artistică accesibilă publicului larg. Prezint mai jos o gardă ca-n viață, nu ca-n filme.

Răsfoind registrul de urgențe, am găsit o filă din anul 2024 care relatează o gardă plină de suspans. După o desfășurare oarecum normală de dimineața până noaptea târziu cu mai multe internări dintre care un infarct miocardic acut rezolvat angiografic prin montare de stent, o fibrilație ventriculară care a necesitat șocuri electrice repetate și un tromboembolism pulmonar, am încercat să mă odihnesc puțin în camera de gardă.

Nici nu se crăpase bine de ziuă și, pe la orele 4 dimineață, un pacient de vârstă avansată cu disfuncție severă de pompă cardiacă ce fusese bine echilibrat în secția Cardiologieintră în stop cardiorespirator. Începem de îndată manevrele de resuscitare și, după circa 15 minute de masaj cardiac extern, perfuzii și intubație orotraheală, reușim să stabilizăm hemodinamic pacientul. “Pentru cât timp?” sau “Ce va fi în garda următoare?” sunt întrebări iminente fără răspuns imediat.

La 4:30, un alt bolnav octogenar venit de la Spitalul Militar de Urgențăintră în tahicardie ventriculară, din fericire autolimitată. Îl ajutăm cu monitorizarea strictă a  funcțiilor vitale și cu perfuzii multiple. Pe la orele 5, sună telefonul de la secția Urologie, unde un pacient din mediul chirurgical cu hemoglobina 4 g/dL și saturația 72% cu oxigen pe tub la flux maxim se decompenseazăcardiac. Consecutiv diagnosticului de insuficiență multiorgan, transfer pacientul în secția Anestezie Terapie Intensivă.

Nu trece nici jumătate de oră și sunt chemat la USTACC – Unitatea de Supraveghereși Tratament Avansat pentru pacienții Cardiaci în stare Critică, unde un pacient grav în pregătire pentru coronarografie intră în stop cardiorespirator. Manevrele de resuscitare au fost eficiente pentru echilibrarea hemodinamică, rămânând speranța ca apropiata intervenție pe coronare să fie salutară pentru boala de fond.În jurul orei 6, primesc un apel de pe secția Cardiologie, unde pacientul cu insuficiență cardiacă severă transferat în cursul zilei de la secția Diabet intră în stop cardiorespirator; conduc echipa multidisciplinară de intervenție și, după circa 20 de minute de eforturi medicale, funcțiile vitale ale pacientului sunt stabilizate.

La orele 6:20 sună UPU – Unitatea de Primiri Urgențe pentru o pacientă cunoscută cu stenoză valvulară aortică strânsă care se prezintă pentru dispnee extremă. În ultimii doi ani, toți cardiologii care au consultat-o au trimis-o ferm la centre terțiare din Capitală pentru intervenția salvatoare, în lipsa unei secții de chirurgie cardiacă și de vase mari în Argeș. În timp ce încercam să iau legătură telefonică cu forul de specialitate, pacienta intră brusc în degringoladă hemodinamică cu stop cardiorespirator. Se instituie instant manevrele de resuscitare preț de 30 de minute în echipă multidisciplinară, fără succes.

La orele 6:40, pacientul transferat de la Spitalul Militar de Urgențăintră în tahicardie ventriculară fără puls. Încarc defibrilatorul la 200 J, declanșez șocul electric și pacientul trece într-o aritmie și mai gravă – fibrilația ventriculară. Reîncarc aparatul, de data aceasta la 360 J, declanșez șocul electric și pericolul se îndepărtează, ECG-ul arătând o bradicardie sinusală acceptabilă cu frecvența de 55 de bătăi pe minut și bloc intraventricular nespecific.

Ora 7 mă găsește la birou finisând redactarea datelor medicale din foile de observație clinică ale pacienților. Închei garda la 8 într-o atmosferă de simpatie generală și satisfacție care mă face să nu simt oboseala, dar mai rămân câteva ore în spital pentru activitățile curente.

Așadar, dincolo de educația medicală continuă, specialitatea Cardiologie oferă în arena clinică a spitalului satisfacția inestimabilă de a salva vieți omenești în care, de multe ori, viața bate filmul!”, transmite renumitul medic cardiolog, Adrian Tase.