Coridor de flori pentru Andi, îngerul de la Odobescu

11 august 2025

Începând de ieri, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Andi Săbăreanu, eroul de la Colegiul Național „Alexandru Odobescu”va ajuns la Pitești, mai exact la Capela Bisericii Mavrodolu.

Zeci de flori, pe o parte și alta a aleei către capelă alcătuiesc un adevărat coridor închinat și dedicat unui înger, pentru că Andi așa a fost, un suflet bun, un băiat curajos, un adevărat înger. Fiecare petală a fiecărei flori parcă plânge pentru Andi, cel care la 19 ani a plecat în Ceata Domnului, acolo unde nu există nici durere și nici întristare. A plecat acolo unde totul este lumină și iubire.

De un an de zile, Andi a fost aruncat într-o luptă nedreaptă cu o maladie cumplită. Adolescenții de vârsta lui trăiesc primii fiori ai dragostei, își imaginează că universul lor se prăbușește dacă fata iubită este la braț cu un alt tip, se pregătesc de Bacalaureat, au planuri pentru o carieră de succes, dar toate astea i-au fost luate lui Andi care a fost aruncat într-un pat blestemat și condamnat la o luptă dură și nedreaptă.

A avut lângă el oameni de milioane. Pe lângă familie, rude, prieteni, colegi de clasă, au fost mobilizați și oameni care nu îl cunoșteau, dar au fost profund impresionați de drama acestuia și de zâmbetul lui cald, chiar și de pe un pat de spital. Viață pentru Andi a fost dictonul tuturor și au pornit o luptă dură.

Andi a plecat la tratament peste hotare cu gândul că va învinge. El prin definiție era un luptător. A avut familia alături de el, l-a avut pe tatăl său, Mihai Săbăreanu, unul dintre cei mai apreciați și respectați psihologi pe care îi are Argeșul.

Din păcate, Andi a plecat la cele sfinte. A plecat dintre noi într-o zi de mare sărbătoare pentru întreaga creștinătate, pe 6 august, de Schimbarea la față. Vestea a șocat întreaga comunitate, cu toții strigând în pumni că este nedrept ca un tânăr de numai 19 ani să plece dintre noi.

Capela Bisericii Mavrodolu a devenit practic un loc de pelerinaj. Nu este minut să nu vezi oameni îmbrăcați în negru, ținând în mâini flori albe și plângând ca niște copii, cu toții venind să își ia rămas bun de la Andi. Andi nu le mai vorbește, nu le mai zâmbește, dar îi privește din Cer. De acolo cu siguranță că va încerca să ofere alinare fiecăruia în parte.

Mâine va fi ziua cea mai dureroasă, ziua în care Andi va fi înmormântat, dar el va trăi veșnic în sufletele celor dragi, pentru că nicio maladie, nicio boală nu îl poate învinge acolo. Acolo este locul sacru unde nimeni și nimic nu poate pătrunde.

Odihnă veșnică, eroule!