TRAGEDIE la o școală de renume de la noi! Un copil de 13 ani a MURIT pe scările instituției!

15 septembrie 2025

Era o zi obișnuită de toamnă . Clopoțelul tocmai vestise sfârșitul orelor, iar în curtea școlii, vocile copiilor se amestecau cu pașii grăbiți ai celor care se îndreptau spre case. Nimic nu anunța tragedia care urma să lovească în plin o familie, o comunitate și o întreagă școală.

Pe treptele instituției, Răzvan — un băiat de 13 ani, cu ghiozdanul atârnat pe un umăr și un zâmbet obișnuit de copil silitor — își aștepta mama. Nu era o zi ca oricare alta pentru el. Era ultima.

Într-o clipă, totul s-a năruit. Răzvan s-a prăbușit la pământ, sub privirile colegilor și chiar ale mamei sale, secretară în aceeași școală. Șocul a fost total. Un muncitor aflat în apropiere a sărit instinctiv și i-a aplicat manevre de resuscitare. Martorii au sunat disperați la 112, sperând într-un miracol.

Dar miracolul n-a venit.

„A fost aplicat protocolul de resuscitare, însă, din păcate, copilul nu a răspuns manevrelor, fiind declarat decedat”, a transmis, cu voce stinsă, Adriana Șanta, purtător de cuvânt al ISU.

Răzvan era elev în clasa a VII-a, parte din echipa de fotbal a școlii, plin de visuri și cu rezultate bune la învățătură. Își făcuse vizita medicală în august, inclusiv testul de efort – totul părea în regulă. Nicio alarmă, niciun semn. Nimic care să fi anunțat că inima lui ar putea ceda, în liniște.

Primarul comunei Băița de Sub Codru, Bogdan Pop: „Un copil minunat, foarte silitor…”. Și tot el adaugă o informație greu de ignorat: în trecut, Răzvan mai avusese episoade de leșin. Ancheta este în curs, iar autoritățile încearcă acum să stabilească exact ce i-a provocat decesul.

Durerea e greu de pus în cuvinte. Vecinii vorbesc printre lacrimi:

„Doamne ferește! A învățat foarte bine… am rămas… fără cuvinte.”
„Durere imensă. Nu se poate descrie în cuvinte ce simțim toți! E foarte mare păcat de bietul copilaș.”

Sora lui mai mică era și ea în școală în acele momente. Imaginea fratelui căzut pe trepte, neclintit, va rămâne pentru totdeauna o rană deschisă în sufletul ei și al întregii familii.

Răzvan a plecat discret, exact așa cum probabil a și trăit: fără să deranjeze, fără să ceară atenție. A închis ochii acolo unde și-a trăit cele mai multe bucurii de copil: la școală. Dar ecoul plecării lui nu va fi uitat curând.