Conf. dr. Adrian Tase: „Sănătatea și educaţia – o paralelă evolutivă”

Advertisement

Advertisement

De-a lungul istoriei s-a dovedit faptul că există o legătură foarte puternică între gradul de educație și sănătate. Despre această paralelă ne vorbește astăzi renumitul medic cardiolog, Adrian Tase, cel care punctează importanța acestei legături.

„Cele două pietre de temelie ale statului au o istorie lungă. Standardele mileniului II erau ca medicina să fie centrată pe spital și educaţia pe universitate.

Primele aşezăminte de îngrijiri pentru semenii aflați în suferință au fost, asociate cu anii înființării, următoarele: Spitalul Clinic Colțea – 1704 și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu – 1886, ambele din București, Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi – 1757, Spitalul Universitar din Transilvania Cluj – 1895.

În secolul XX, dezvoltarea reţelei naționale a cuprins: Spitalul Clinic Județean Craiova – 1927 (clădirea nouă în 1971), Spitalul Clinic de Urgență Floreasca – 1934, Spitalul Clinic Judeţean de Urgență Cluj – 1948, Spitalul Clinic Fundeni – 1959, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța 1969, Spitalul Județean Pitești 1970, Spitalul Clinic Județean Pius Brânzeu Timişoara – 1974, Spitalul Clinic Judeţean de Urgență Târgu Mureş – 1975, Spitalul Universitar de Urgență Bucureşti – 1978, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie din Capitală și Spitalul de Pediatrie Pitești, ambele în 1984, etc..

În mod similar, primele instituții de învățământ superior din țara noastră sunt, în ordinea constituirii: Universitatea Naţională de Știință și Tehnologie Politehnica – 1818, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila 1857 și Universitatea București 1864, toate din Capitală, Universitatea Alexandru Ioan Cuza – 1860 și Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa – 1879, ambele din Iaşi. În secolul XX, continuă construcția reţelei naționale de educație cu Academia de Științe Economice București 1913, Universitatea Regele Ferdinand I Cluj – 1919 (actuala Universitate Babeş-Bolyai, construită iniţial pe un aşezământ călugăresc), Universitatea din Craiova 1947, Universitatea din Piteşti – 1962, etc..

Pe de altă parte, în zilele noastre, medicina este centrată pe pacient, iar educația pe student. Astfel, inteligența umană multiplă este relaționată distinct cu sistemele de sănătate și învățământ. Vorbim despre mai multe tipuri de inteligență: corporal-kinestezică, logico- matematică, vizual-spațială, verbal-lingvistică, naturalistă, muzicală, interpersonală, intraper- sonală și, cel mai recent conceptualizată, spirituală. Corespunzător acestora, facem trimitere la mai multe tipuri de abordare a sănătății și, respectiv, a educației.

Aşadar, sănătatea este somatică, corespunzătoare inteligenței corporal-kinestezice și mintală, corespunzătoare inteligențelor verbal-lingvistică, logico-matematică și vizual- spațială. Interdependența celor două tipuri de sănătate a fost observată încă din antichitate: Mens sana in corpore sano.

Sănătatea emoțională se realizează prin empatie, care trebuie dezvoltată prin compasiunea cu persoanele care ne primesc în universul lor emoțional, cognitiv și motivațional. Atenție însă la empatic fatigue care poate degenera într-o autocompasiune toxică. Sănătatea socială sau interpersonală înseamnă integrare în cadrul familiei, echipei de lucru, societății, etc., de exemplu după infarct miocardic acut când vorbim de reinserție socio-profesională.

Continuăm cu sănătatea vocațională caracterizată prin capacitatea de a-şi urma talentul, cea muzicală fiind o formă particulară cu audiții și cântat, cea intrapersonală fiind descrisă ca dezvoltare a personalității cu echilibru interior și status zen, cea naturalistă manifestată

respectul față de mediul înconjurător și recrearea unui stil de viață ecologic cu alimentație tradiţională și mișcare în aer liber.

În scopul de a rezista stresului cotidian, ne mai ocupăm și de sănătatea spirituală. Forța integratoare a inteligenței spirituale este dovedită de cercetări efectuate la Universitatea Harvard. Studiile identifică în cortexul uman structuri sensibile la experiențele religioase, concluzionând că există o inteligență superioară ce răspunde nevoilor de sens, semnificație, scop, valoare, ale ființei umane. Simplificând, acești oameni înțeleg din start că orice faptă, bună sau rea, va avea mai devreme sau mai târziu o reacţie pe măsură, și nu își complică existența cu conflicte.

În concordanţă cu apariția noilor fațete ale stării de sănătate, tot mai multe societăți medicale accentuează importanța stilului de viață și, implicit, tot mai mulți dintre noi suntem dispuși să investim pentru a trăi sănătos.

În mod similar, și educația este structurată pe mai multe paliere, în funcție de tipurile de inteligență cărora se adresează: verbal- lingvistică, care include vocabularul, lectura, memorizarea în limba română și în limbi străine, cum sunt latina și cele moderne; logico-matematică și vizual-spațială; corporal-kinestezică, care include educația fizică pentru coordonare și dezvoltare; naturalistă la școala altfel, muzicală la liceele vocaționale, interpersonală la evenimente informale ca Balul Bobocilor; spirituală, la orele de religie.

În lumina acestor aspecte, educația se diversifică prin multidisciplinaritate, acoperind practic toată cunoașterea, iar sănătatea progresează prin subspecialități ușor de gestionat de către medici la cel mai înalt nivel, prin intervenții minim invazive ușor de suportat de către pacienți, ca și prin terapii alternative.

Spitalele organizează puncte de lucru – point-of-care cât mai aproape de domiciliul pacientului sau trimit personal medical dotat cu aparatură miniaturizată chiar acasă la omul în suferință. În mod similar, universitățile organizează cursuri online – experimentate pentru prima dată în pandemia Covid-19, menajând resursele financiare și de timp ale studenților. Nu în ultimul rând, pentru a facilita cercetarea științifică, se organizează consorții care conțin ambele tipuri de instituții. Comisia Europeană, de pildă, oferă granturi pentru cele mai bune proiecte de cercetare medicală propuse de astfel de consorții multinaționale”, transmite renumitul medic cardiolog, Adrian Tase.