Conf.dr. Adrian Tase atrage atenția asupra consumului cărnii de porc

Crăciunul se apropie cu repeziciune, iar cei mai mulți români vor consuma preparatul spe- cific perioadei și anume, carnea de porc. Renumitul medic cardiolog, Adrian Tase atrage atenția asupra consumului de carne de porc, mai ales în contextul în care mulți dintre români au ținut întregul post și atunci organismul are un cu totul alt metabolism. De asemenea, nu tre- buie să uităm despre efectele pe care grăsimea din carnea de porc le poate avea asupra inimii.

„Porcul și medicina

Dincolo de calitățile culinare ale cărnii, porcul oferă medicinei soluții terapeutice, datorită compatibilității cu țesuturile umane. Ne referim aici la preparatele celulare din ficat porcin uti- lizate ca trofice hepatice, la preparatele de insulină ordinară utilizate în tratamentul diabetului, la primele valve biologice implantate chirurgical la om, Hancock si Carpentier-Edwards, la alte potențiale molecule sau organe ce ar putea fi utilizate ca „piese de schimb” pentru omul bol- nav. Remarcăm faptul că porcul este și unul din protagonistii zodiacului chinezesc.

Din punct de vedere estetic și moral, imaginea porcului este asociată cu un anumit grad de indecență, chiar obscenitate. Capul său conic, grohăitul nemuzical și, mai ales, atracţia către murdărie, îl caracterizează în sens negativ. El este un antimodel de igienă și aceasta îi dă cono- tații medical peiorative. Uneori, la supărare, oamenii se mai „alintă” cu o astfel de metaforă, iar expresia „a face pe cineva albie de porci” se circumscrie aceluiaşi context. Dar starea de nervozitate trece și, în momentul în care oamenii se așează la masă, porcul capătă brusc cono- tații pozitive. Oamenii se întrec în a-l devora pe „Marele alb” sau pe „Marele negru”, pe râmă- torul de Bazna sau pe cel de Mangalița.

Atentie la trichinoză

Porcul adăpostește un parazit extrem de periculos. Trichinoza infestarea cu Trichinella spi- ralis, poate

da miocardită (inflamația muşchiului cardiac), care uneori poate evolua fatal. De aceea, porcii comercializati sunt riguros verificați din acest punct de vedere, prin examinarea micro- scopică a unei porțiuni de muşchi intercostal sau diafragm.

Abia intrată în organism, carnea de porc este supusă procesului de masticație (mestecare), fiind sfâşiată de dinți prin efortul mecanic al maxilarelor.

Ajunsă în duoden, ea este pregătită de către sărurile biliare pentru descompunerea biochi- mică. Secreția acestor săruri presupune un efort concertat al ficatului și al aparatului biliar. Producția excesivă a amilazelor, tripsinelor și a altor enzime lipoproteolitice necesare proce- sului de descompunere a proteinelor și grăsimilor poate suprasolicita pancreasul.

Urmează absorbția intestinală a chintesenței cărnii, și ea un proces laborios. Produsele de degradare metabolică ai cărnii solicită din plin segmentul terminal al tubului digestiv – colonul și rectul (intestinul gros). Absorbția se traduce prin traversarea vilozităților intestinale și pătrunderea în circulație a biomoleculelor. Carnea de porc bogată în grăsimi poate altera astfel tabloul lipidic al sângelui sau lipidograma. Creșterea excesivă în plasma sanguină a colesterolului, în special a celui „râu” (fracțiunea LDL), constituie un factor major de risc pentru infarctul miocardic acut și, prin urmare, necesită un tratament specific cu medicamente

eulipemiante de tip statin sau fibrat.

Utilitatea proteinelor din carne pentru organism

Să recunoaştem însă că, în afara beneficiului hedonic plăcerea de a mânca, carnea mamiferelor oferă

organismului proteinele cu cea mai mare valoare bio- logică, utile în:

procesul de creștere și dezvoltare a copilului și adolescentului,

pilor, apărarea împotriva infecțiilor prin sinteza anticor-obținerea performanțelor fizice și intelectuale.

Este ultracunoscut faptul că, suculenta carne de porc se asociază de minune cu condimentele și cu vinul rosu.

Deși se ştie că piperul este mai picant decât sarea, pentru inimă, aparent paradoxal, sarea este mai periculoasă decât piperul.

Usturoiul crud, dincolo de aroma specifică, are efect benefic asupra presiunii sanguine, nu însă preparat ca mujdei!

De aceea, clorura de sodiu este interzisă pacienților hipertensivi, ca și celor ajunși în faza evolutivă de insuficiență cardiacă. Mai mult, sarea de bucătărie este prohibită la toți pacienții care prezintă edeme, fie de origine cardiacă, fie de altă natură. În aceste situații poate fi utilizată sarea fără sodiu, recte clorura de potasiu. Cât despre bahica licoare rubinie, ea limpezește plasma de grăsimile în exces, dar recomandăm prudență la pacienții hipertensivi.

Potrivit unui adagiu latin, uzitat și în dreptul francez, „Abusus non tollit usum”, adică posibilitatea abuzului nu trebuie să împiedice utilizarea.

Vă puteți bucura, deci, de friptură, sarmale, cârnaţi, tobă sau chiar șorici, cu cumpătare: mai degrabă la masa de prânz decât la cină, preparându-le, de preferință, cu ulei de măsline și urmate, ca desert, de un măr sau o portocală”, transmite renu- mitul medic,

Adrian Tase.