Cum ar putea România să adopte mai rapid euro? Analiza unui profesor.

Advertisement

Advertisement

Conform analizei profesorului Bogdan Glăvan, adoptarea euro ar putea aduce beneficii economice semnificative pentru România. Totuși, în prezent, lipsa de determinare și de soluții inovatoare din partea factorilor politici îngreunează acest proces.

Bogdan Glăvan, reputat profesor universitar specializat în diverse domenii economice și director al Centrului „Murray Rothbard“, analizează posibilitățile de accelerare a adoptării euro de către România și modul în care tranziția ar putea fi gestionată pentru a evita efecte negative majore, conform adevarul.ro.

Profesorul Bogdan Glăvan avertizează că amânarea adoptării euro este o greșeală gravă. El subliniază că moneda unică nu este doar un obiectiv tehnic, ci o oportunitate de a ne feri de fragilitățile economice actuale. Întrebarea acum este dacă politicienii români vor lua decizia dificilă de a adopta euro sau vor continua să ne mențină într-o situație economică precară.

Chiar dacă Tratatul de la Maastricht impune anumite criterii pentru adoptarea euro, România ar putea depăși unele obstacole dacă am avea o conducere politică mai energică și hotărâtă.

Pentru a intra în zona euro, o țară trebuie să îndeplinească o serie de criterii stricte. Acestea includ controlul inflației, o situație financiară sănătoasă a statului, un curs de schimb stabil față de euro, menținut prin intermediul unui mecanism special, și o apropiere a ratelor dobânzilor pe termen lung față de cele ale zonei euro. Înainte de a fi acceptată, țara este analizată amănunțit de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană.

Conform expertului, adoptarea euro nu este o chestiune strict economică, ci mai degrabă o decizie politică. El a declarat că susține intrarea României în zona euro din motive politice, nu bazate pe analize științifice, după o discuție cu un diplomat european.

Deși prosperitatea nu depinde neapărat de adoptarea euro, în contextul actual al României, marcat de decizii economice discutabile luate de politicieni, introducerea monedei europene ar putea aduce beneficii considerabile.

„Din perspectivă științifică cel mai bine ne-ar fi cu o monedă separată de stat, independentă de politic, a cărei producție să nu poată fi politizată, manevrată, manipulată. În plus, nu trebuie să faci parte din zona euro ca să îți meargă bine, ca să duci politici sănătoase. Adoptarea euro nu e o condiție necesară pentru asigurarea prosperității, vezi Elveția.

În contextul specific al României, cu problemele sale structurale, calitatea conducerii politice, nivelul de educație și anumite mentalități, preluarea unor modele instituționale mai performante din Occident este o soluție avantajoasă. Din punct de vedere politic, dacă avem posibilitatea să înlocuim o structură fragilă cu una mai stabilă, chiar dacă nu este perfectă, ar trebui să profităm de această șansă și să facem pasul.

Conform lui Glăvan, România a pierdut o oportunitate importantă de dezvoltare, din cauza incapacității liderilor actuali de a o valorifica. El consideră că această situație reflectă nivelul general al societății românești, subliniind că elitele intelectuale și morale, care ar fi putut conduce țara spre progres, au fost decimare în timpul regimului comunist, lăsând în urmă o generație mai puțin pregătită. Glăvan vede această pierdere ca pe o consecință directă a trecutului comunist, o povară care împiedică progresul României, mai ales în contextul îndeplinirii criteriilor de convergență.

Cu toate dificultățile existente, încă există o posibilitate: clasa politică actuală ar putea alege să adopte moneda unică europeană, dacă demonstrează hotărâre politică suficientă.

„Criteriile de convergență nu sunt piloni științifici care să justifice sau nu o uniune monetară. Ele sunt doar condiții politice, hai să le spunem prudențiale, prin care se încearcă o oarecare asortare, o omogenizare a politicilor și performanțelor bugetare și monetare. Dar ele în sine nici nu susțin crearea unei uniuni monetare și nici nu o infirmă.

Conform lui Bogdan Glăvan, decizia privind aderarea la euro este, în esență, una politică, deoarece moneda unică a fost concepută ca un demers politic. Similar cu NATO, care acceptă state cu diverse capacități militare și structuri interne, zona euro poate include țări cu economii și politici diferite. Factorul decisiv nu este doar istoricul economic al unei țări, ci și perspectivele sale viitoare.

La finele anilor ’90, Bulgaria a introdus Consiliul Monetar, dar rămâne de discutat dacă era cu adevărat pregătită pentru o astfel de schimbare și dacă îndeplinea condițiile necesare. Decizia de a fixa cursul de schimb și de a evita influențe politice asupra politicii monetare a fost luată, în esență, dintr-o situație de criză economică.

Bogdan Glăvan susține că aderarea la euro este posibilă și chiar ar trebui luată în considerare, argumentând că modelul european a demonstrat eficacitate în controlul cheltuielilor guvernamentale și a datoriei publice, limitând astfel tendințele demagogice. Totuși, el subliniază că acceptul partenerilor occidentali este o condiție esențială pentru a putea face acest pas.

Dacă România ar decide să facă acest lucru, ar putea trece la moneda euro fără probleme majore.

Conform lui Bogdan Glăvan, România ar putea teoretic să adopte euro fără aprobarea țărilor occidentale, printr-un proces numit euroizare spontană. Totuși, el consideră că o astfel de acțiune ar fi lipsită de politețe, având în vedere apartenența țării la Uniunea Europeană și dependența economică actuală de finanțările din Occident.