Ancheta Judiciară infirmă acuzațiile din reportajul Recorder

Advertisement

Advertisement

Ulterior unei investigații inițiate la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a stabilit că acuzațiile aduse în documentarul „Justiție capturată”, referitoare la modul în care au fost alcătuite echipele de judecători de la Curtea de Apel București în dosare importante, nu sunt susținute de fapte. Concluziile raportului, realizat de Direcția de Inspecție pentru Judecători, vor fi discutate în cadrul unei ședințe a Secției pentru judecători din CSM.

Conform Inspecției, articolul Recorder publicat în decembrie 2025 ridică semne de întrebare cu privire la modul în care funcționează sistemul judiciar și prezintă o imagine defavorabilă a conducerii Curții de Apel București. Materialul investighează modificările aduse compunerii echipelor de judecători, sugerând că ar fi fost făcute intenționat pentru a grăbi închiderea unor cazuri mediatizate, și acuză persoane din conducere de influențarea deciziilor instanțelor.

Înainte de a începe investigațiile proprii, Inspecția Generală a constatat că anumite aspecte deja discutate în spațiul public fuseseră examinate anterior de către Inspecția Judiciară. Astfel, s-a făcut o distincție clară între elementele deja analizate și cele care trebuiau verificate din nou, concentrându-se pe aspecte specifice.

Potrivit raportului, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a dispus verificările prin Ordinul nr. 172/16 decembrie 2025, „cu privire la aspectele semnalate” în materialul Recorder, „cu excepția celor care au făcut obiectul unor lucrări anterioare”. La baza demersului a stat „solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii transmisă sub nr. 1/18671/2025”.

Mai târziu, printr-o decizie din 24 decembrie 2025, controalele au fost concentrate pe aspecte specifice, și anume pe modul în care au fost alcătuite echipele de judecători în dosarele lui Vanghelie Marian, Burci Cristian, Popoviciu Puiu și Bădălău Nicolae. De asemenea, s-a urmărit identificarea eventualelor contestații depuse de judecători împotriva deciziilor administrative legate de formarea acestor echipe. Pentru a realiza acest lucru, s-au cerut informații de la Curtea de Apel și Tribunalul București, s-au analizat înregistrările electronice și datele disponibile public.

Institutul J. a precizat că, pe 22 decembrie 2025, a fost încheiat și diseminat un studiu distinct, care a analizat aspecte deja examinate în trecut. De asemenea, în arhivele sale au fost descoperite alte documente relevante, realizate anterior.

Concluziile Inspecției Judiciare indică faptul că rotația judecătorilor și modificările în compoziția completelor de judecată sunt normale pentru o instanță de amploare. Aceste schimbări nu sugerează o influență externă, ci sunt determinate de evoluția naturală a carierelor judecătorilor, incluzând pensionări, promovări, alte atribuții temporare sau transferuri între departamente, fără a fi cauzate de decizii arbitrare sau specifice.

Conform raportului de inspecție, toate schimbările efectuate s-au bazat pe documente oficiale emise în conformitate cu legislația și reglementările în vigoare, iar validitatea lor legală nu a fost pusă la îndoială de instanțele afectate sau de cele menționate în investigația Recorder. De asemenea, inspecția a confirmat că delegările de atribuții au fost temporare, încetând automat la termenul stabilit, iar orice prelungire a acestora a respectat aceleași restricții legale.

Inspecția Generală a constatat că nu există dovezi care să ateste influențarea justiției prin schimbarea componenței instanțelor la Curtea de Apel București. Conform raportului, criticile apărute în presă se bazează în principal pe interpretări personale și conexiuni superficiale, lipsite de fundament factual sau legal, și nu identifică nicio încălcare a legii. Inspecția subliniază că evaluarea justiției trebuie să se facă strict pe baza respectării legii, a drepturilor procesuale și a principiilor statului de drept, și nu prin prisma notorietății publice a unor cazuri specifice.

În cazul dosarului Vanghelie, Inspecția Judiciară a constatat că termenul de prescripție expirase înainte ca apelul să fie înregistrat la Curtea de Apel București. Prin urmare, evoluțiile ulterioare ale apelului nu au putut influența în vreun fel prescripția. Raportul infirmă acuzațiile Recorder conform cărora prescripția ar fi intervenit în 2024, subliniind că aceasta s-a împlinit încă din 2017. Inspecția Judiciară a mai menționat că schimbările în componența completurilor de judecată s-au făcut pe baza unor motive justificate și în respectarea legii și a regulamentelor.

Curtea de Justiție a respins ideea că recursul în interesul legii ar fi modificat în mod forțat legislația. A argumentat că decizia RIL nr. 1/2025 nu a creat o modificare artificială, ci a îndeplinit funcția specifică a acestui tip de recurs: aceea de a uniformiza interpretările judiciare într-un domeniu unde existau deja opinii divergente. Prin urmare, recursul în interesul legii nu poate fi considerat factorul decisiv în rezultatul unui proces.

În cazul dosarului Bădălău, raportul subliniază că decizia Curții de Apel București a avut doar o natură procedurală, concentrându-se pe remedierea unei probleme de competență inițială și pe stabilirea instanței corecte. Această acțiune a garantat buna desfășurare a procesului și a evitat posibilitatea prescripției, care ar fi apărut dacă dosarul ar fi fost judecat de o instanță nepotrivită, fără a se analiza însă conținutul propriu-zis al cauzei. Inspectoratul Judiciar concluzionează că informațiile apărute în presă nu sunt adevărate, argumentând că modificările în compunerea instanței au fost cauzate de situații independente de voință (probleme de sănătate, abținere, încheierea mandatului).

Conform Inspecției, în cazul Popoviciu, instanța a stabilit că deciziile colegiului sunt considerate acte administrative, supuse verificării legale. Până la o eventuală anulare sau modificare de către o instanță competentă, aceste decizii rămân valabile și au forță juridică. Înalta Curte a examinat obiecțiile legate de componența colegiului, constatând că înlocuirea unui judecător, chiar și după repartizarea aleatorie, nu reprezintă o încălcare, fiind realizată conform prevederilor legale. Inspecția concluzionează că acuzațiile formulate de Recorder nu sunt fondate, deoarece modificările au fost efectuate în conformitate cu legea și determinate de necesități organizaționale.

Inspecția Judiciară critică modul în care Recorder prezintă informațiile, argumentând că transformă evenimente administrative simple în povești sugestive, care sugerează concluzii nefondate. Conform raportului, faptele sunt prezentate alături de termeni precum „influență” sau „intervenție”, creând impresia unei legături cu deciziile judecătorești, deși nu există dovezi concrete care să susțină această conexiune.

Documentul subliniază lipsuri semnificative în modul în care a fost prezentată public analiza, argumentând că aspecte cruciale au fost trecute cu vederea sau tratate superficial. Printre acestea se numără reglementările privind delegarea și modificarea completelor de judecată, importanța deciziilor Curții Constituționale, influența factorilor externi – inclusiv o perioadă de patru ani de imobilitate legislativă care ar putea duce la prescripție – și verificarea unor elemente în instanță, chiar și la Înalta Curte. Autorii raportului consideră că aceste omisiuni denaturează analiza și oferă o perspectivă incompletă asupra situației juridice și instituționale.

Conform raportului Inspecției Judiciare, cazul judecătorului Laurențiu Beșu, prezent și în documentarul Recorder, a fost analizat separat. Inspecția a clarificat că decizia de a-l scoate pe Beșu din completul care se ocupa de dosarul Bădălău nu a fost o sancțiune sau o manevră, ci o consecință firească a expirării delegării sale la Curtea de Apel București, o situație reglementată legal ca fiind temporară. IJ a insistat că delegarea nu implică automat prelungirea acesteia, iar decizia de a nu o prelungi s-a bazat pe motive administrative clare, legate de volumul de muncă restant la instanța sa de bază, fără a ține cont de deciziile pe care urma să le ia în dosar sau de opiniile sale publice.

Inspecția Judiciară a analizat critic afirmațiile publice ale judecătorului Beșu, inclusiv cele din documentarul Recorder, constatând că acuzațiile de presiuni sau intervenții în justiție nu sunt susținute de dovezi concrete, ci se bazează pe interpretări personale. Subliniind obligația de discreție a magistraților, Inspecția Judiciară reiterează faptul că independența justiției nu înseamnă libertate totală de exprimare, mai ales în legătură cu procesele aflate în desfășurare. Raportul amintește de prevederile legale care interzic judecătorilor să își exprime public opiniile despre procesele în curs, sugerând că declarațiile lui Beșu au depășit aceste limite și au alimentat o versiune a evenimentelor care nu a fost confirmată de investigațiile efectuate.

În urma investigației, raportul concluzionează clar că nicio acuzație din articolele publicate nu a fost găsită a fi adevărată. În consecință, raportul va fi trimis către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.