Funcționarii orădeni: Munca manuală devine esențială în era inteligenței artificiale

Advertisement

Advertisement

La Primăria Oradea, un proiect de modernizare finanțat din fonduri europene a creat o situație paradoxală: pentru a fi recunoscut ca fiind activ și a beneficia de resurse, angajații trebuie să fie fizic prezenți și să se deplaseze în birou. Sistemul automatizat monitorizează activitatea și, dacă detectează o prezență statică, adică o persoană care stă prea mult timp la calculator, oprește automat alimentarea cu energie electrică.

Modernizarea clădirii Primăriei Oradea include un sistem inteligent de economisire a energiei care stinge luminile în birouri dacă nu detectează mișcare. Însă, acest sistem are o problemă: funcționarii care lucrează la birou, chiar dacă sunt ocupați cu tastarea, citirea sau discuțiile, pot fi interpretați greșit de senzorii sistemului ca fiind absenți, deoarece mișcările lor sunt limitate la degete.

În viziunea modernă a eficienței, un angajat care își petrece timpul doar la birou, implicat în activități statice precum gândire, redactare, calcule sau analize, și care se limitează la a tasta pe tastatură, este considerat inutil. Sistemul îl percepe ca pe o prezență fizică, dar lipsită de contribuție reală.

Un paradox amar este că managerii care au obținut finanțări europene pentru dezvoltare s-au trezit prinși în capcana pe care au creat-o. Jurnaliștii de la eBihoreanul au documentat cum directori și șefi de departamente erau filmați executând gesturi exagerate prin birouri, nu din lipsă de activitate, ci pentru a evita să fie înregistrați ca absenți de sistemul de senzori. Astfel, într-o perioadă în care digitalizarea ar trebui să valorizeze munca intelectuală, lipsa de mișcare devine suspectă.

Paradoxal, pentru a demonstra că ești activ și implicat, uneori este necesar să simulezi efortul.

Pe măsură ce lumina se diminuează și apoi dispare, angajații sunt nevoiți să se miște, să se manifeste fizic în spațiul de birou, nu pentru a se relaxa, ci pentru a demonstra că sunt vii și prezenți, în fața sistemelor automatizate.

Important nu este ce faci de fapt, dacă te concentrezi, dacă te gândești sau dacă depui un efort real. Singura chestiune care contează este să pari ocupat: să te miști, să te prezinți într-o manieră exagerată și să te deplasezi cu intenție prin spațiul de lucru. E ca în gluma veche despre a da impresia că lucrezi, dar acum nu pentru a impresiona un șef, ci pentru a păcăli un sistem de supraveghere.

Chiar dacă sistemele de automatizare inteligentă sunt concepute să reducă consumul de energie în spațiile de birouri neocupate, ele au o limitare: nu pot detecta prezența unei persoane care se află într-o stare de concentrare profundă, chiar dacă biroul pare aparent gol. Practic, indiferent cât de avansată este tehnologia, aceasta nu identifică prezența umană decât dacă aceasta se exprimă prin mișcări evidente.

O situație absurdă se creează: angajații, de fapt, se prefac că lucrează, doar pentru a menține sistemul funcțional. Nu pentru a impresiona clienții sau superiorii, ci pentru a satisface niște senzori care detectează prezența umană doar de la nivelul coatelor în sus, considerând că activitatea începe abia atunci.

Deși tehnologia a îmbunătățit eficiența energetică, am descoperit ceva surprinzător: chiar și cele mai sofisticate sisteme nu pot distinge între o persoană activă și un spațiu ocupat de o plantă. Până la următoarea actualizare, angajații au înțeles că, pentru a beneficia de lumină, trebuie să fie detectați de algoritm.