Cinci căi de finanțare rusească rămase deschise în Uniunea Europeană

Advertisement

Advertisement

Experții în energie avertizează că, deși noul regulament european privind interzicerea importurilor de energie rusească pare strict, există încă posibilități de a ocoli restricțiile după 2027, prin diverse metode indirecte sau ascunse. Acest lucru sugerează că planul nu este complet impermeabil și lasă loc pentru interpretări și potențiale breșe.

Tensiunile cresc în legătură cu două evenimente cruciale care se apropie: discuțiile de la Washington, programate pentru 24 februarie, despre Coridorul Vertical, și data de 1 martie, până la care țările membre trebuie să transmită Comisiei planurile lor detaliate pentru a asigura surse alternative de aprovizionare.

Este incert dacă cele 27 de state membre ale Uniunii Europene vor reuși să pună la punct în scurt timp strategii concrete pentru a renunța treptat la aprovizionarea cu gaze din Rusia, sau dacă vor avea nevoie de mai mult timp pentru a-și finaliza aceste planuri.

În ciuda eforturilor de a reduce dependența energetică, importurile de gaze rusești prin conducta TurkStream către Europa au atins un record impresionant, depășind 18 miliarde de metri cubi în anul precedent și menținând o creștere constantă. Experții subliniază că, din cauza unor deficiențe în legislația europeană, gazul rusesc va continua să ajungă pe piața europeană, chiar dacă va fi redenumit sau vândut prin intermediari.

Deși Ucraina încearcă să se îndepărteze de dependența energetică de Rusia, realitatea este că încă se bazează în mare parte pe gazul rusesc. Acesta este importat indirect, prin țări vecine precum Ungaria și Slovacia, iar volumul este, de fapt, preponderent de origine rusă, tranzitat prin rețelele de transport european.

Potrivit unui raport recent al Expro Group Holdings NV, se pare că Ucraina va reuși să își satisfacă în mare parte necesitățile energetice din importurile din țările vecine, inclusiv Moldova și România, deja în 2025. Această concluzie este prezentată într-un document publicat la începutul anului.

Peste o treime și jumătate din importurile totale au fost aduse în țară prin Ungaria.

O mică parte, aproximativ 1,5%, a migranților alege și ruta prin Grecia, cunoscută sub numele de Coridorul Vertical.

Situația paradoxală în care o țară aflată în conflict cu alta primește în continuare, chiar și ocolind, gaze naturale din partea adversarului – motivat în principal de economie – este amplificată de temerile legate de posibile breșe în noul sistem european care ar putea permite menținerea livrărilor rusești către țările membre ale Uniunii Europene.

Comisia Europeană este deja la curent cu aceste dificultăți, care au fost semnalate atât în presă, prin intermediul unor publicații ca EUobserver, cât și de către experți în energie, precum Martin Vladimirov de la Centrul pentru Studiul Democrației. Acesta descrie situația actuală prin intermediul a cinci aspecte principale care necesită atenție.

În sud-estul Europei, gazul rusesc continuă să fie transportat prin a doua conductă TurkStream, însumând aproximativ 15 miliarde de metri cubi lunar. Dintre acestea, 4-5 miliarde sunt utilizate în Balcanii de Vest, Grecia consumă 3 miliarde, iar restul, aproximativ 7 miliarde, ajung în Bulgaria, România și Ungaria. Conform noilor reglementări, aceste fluxuri trebuie eliminate complet până în noiembrie 2027, indiferent de traseu, ceea ce implică renunțarea rapidă la contractele pe termen lung de GNL și eliminarea eventualelor bariere legislative, inclusiv cele legate de Coridorul Vertical, alături de stabilirea unor prețuri competitive. O incertitudine majoră este dacă decizia Curții Europene de Justiție cu privire la contestația Ungariei – un furnizor crucial pentru Ucraina – va fi luată înainte de interzicerea definitivă a gazului rusesc în 2027.

Conform noilor reguli, există o posibilitate de a suspenda temporar embargoul asupra energiei rusești dacă un stat membru se confruntă cu o amenințare serioasă la adresa securității sale energetice. Această derogare, care poate fi invocată începând cu septembrie 2027, ar putea crea o portiță pentru ca unele țări să evite, politic, respectarea interdicției, dacă doresc să o conteste în mod intenționat.

Fiecare țară membră a Uniunii Europene are obligația de a elabora și depune până în martie 2026 un plan detaliat pentru diminuarea treptată a dependenței de gazul furnizat de Rusia. În Grecia, Ministerul Energiei și al Resurselor Naturale trebuie să conceapă un plan care vizează înlocuirea a peste 44% din volumul total al importurilor de gaze, echivalent cu cantitatea de gaz rusesc care a tranzitat anul trecut punctul de tranzit Sidirokastro, conform datelor DESFA.

Specialiștii avertizează că ritmul lent sau finalizarea parțială a celor 27 de planuri naționale riscă să afecteze negativ progresul general al proiectului.

Există suspiciuni că anumite produse etichetate ca fiind de origine azeră sau turcă ar putea proveni, în realitate, din Rusia. Deși importurile în Uniunea Europeană necesită acum o autorizație prealabilă, modul în care această regulă este aplicată este încă ambiguu. Urmărirea originii exacte a mărfurilor este complicată, iar autoritățile vamale nu au mijloacele necesare pentru a verifica în mod exhaustiv proveniența, ceea ce face dificilă stabilirea cu certitudine a originii produselor de către comercianți.

Există îngrijorări legate de gazul importat în Serbia sub pretextul consumului intern, dar care ar putea fi ulterior revândut țărilor din Uniunea Europeană, precum Ungaria sau Slovacia, creând astfel o reimportare pe piața europeană. Regiunea Balcanilor de Vest utilizează deja o cantitate semnificativă de gaz rusesc, în jur de 4-5 miliarde de metri cubi, și se preconizează că această tendință va persista.