Un an fără PROFESOARA-ÎNGER din Argeș!

11 februarie 2026

La un an de la plecarea dintre noi a profesoarei de Limba Franceză Cristina Gănțoi, din comuna Bascov, timpul pare că nu a reușit să aline dorul și nici să diminueze golul lăsat în sufletele celor care au cunoscut-o. La doar 47 de ani, destinul a frânt o viață dedicată educației, familiei și comunității, iar vestea dispariției sale a căzut atunci ca un trăsnet peste elevi, colegi, părinți și toți cei care au avut privilegiul de a-i fi aproape.

Cristina Gănțoi nu a fost doar un profesor de Limba Franceză. A fost un model de eleganță, blândețe și profesionalism. În sala de clasă, reușea să transforme fiecare lecție într-o călătorie spre cultura și rafinamentul spațiului francofon. Pentru elevii săi, franceza nu era doar o materie, ci o poveste spusă cu pasiune, un drum deschis spre noi orizonturi. Avea darul rar de a face lucrurile dificile să pară simple și de a insufla încredere chiar și celor mai timizi copii.

Colegiile și colegii o descriu ca pe un om luminos, mereu dispus să ofere sprijin, un sfat bun sau un cuvânt de încurajare. Era implicată în viața școlii, participa la proiecte educaționale și își încuraja elevii să viseze mai mult, să aibă curaj și să creadă în forțele proprii. Pentru ea, educația nu era doar o profesie, ci o misiune.

Dincolo de catedră, Cristina Gănțoi a fost un suflet cald, o prezență discretă și puternică în același timp. Comunitatea din Bascov a pierdut nu doar un dascăl dedicat, ci și un om care a știut să construiască punți între oameni, să aducă împreună generații și să lase în urmă valori solide.

La un an de la plecarea sa, foștii elevi își amintesc cu emoție de orele în care îi asculta cu răbdare, îi încuraja și le zâmbea cu acea căldură care alunga orice teamă. Mulți dintre ei poartă astăzi în reușitele lor o parte din munca și credința ei neclintită în potențialul fiecăruia. Moștenirea unui profesor nu se măsoară în ani, ci în destinele pe care le modelează — iar Cristina Gănțoi a modelat multe.

Durerea rămâne vie, dar la fel rămâne și recunoștința. În tăcerea care s-a așternut după plecarea sa, au rămas amintirile, fotografiile, cuvintele și lecțiile care continuă să inspire. Poate că timpul nu șterge suferința, dar învață inimile să transforme dorul în lumină.

Astăzi, la un an de la despărțire, comunitatea din Bascov își pleacă frunțile în semn de respect și aprinde o lumânare a amintirii. Cristina Gănțoi rămâne vie în sufletele celor care au cunoscut-o, în fiecare elev care rostește cu încredere o frază în limba franceză, în fiecare gest de bunătate pe care l-a sădit în jur.

Unele suflete pleacă prea devreme, dar urmele lor nu se șterg niciodată. Profesoara Cristina Gănțoi rămâne un exemplu de dăruire, demnitate și iubire pentru educație — o prezență care, deși nevăzută, continuă să vegheze asupra celor care au iubit-o.