Întoarcerea acasă: România, o destinație nouă pentru foștii emigranți

Advertisement

Advertisement

În timp ce, ani de-a rândul, România a fost țară de plecare pentru milioane de cetățeni dornici să își încerce norocul în Occident, acum asistăm la o schimbare notabilă. Din ce în ce mai mulți români care au plecat revin în țară, iar în același timp, România devine o destinație atractivă pentru forța de muncă din Asia și pentru refugiați din regiune, mulți dintre aceștia aleg să se stabilească definitiv aici. Datele statistice arată că, pentru a treia oară consecutiv, numărul de persoane care vin în România depășește numărul celor care pleacă.

După decenii de declin demografic, cu peste cinci milioane de oameni plecați în anii ’90 și 2000, România asistă acum la o revenire semnificativă. Între 2022 și 2024, țara a înregistrat sosirea a aproximativ 200.000 de noi locuitori, atrași în special din Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh, Turcia și Republica Moldova. De asemenea, un număr considerabil de refugiați ucraineni au optat să își continue viața în România, contribuind la această schimbare demografică notabilă.

România este din ce în ce mai căutată ca destinație turistică.

Multe persoane care s-au întors nu au făcut-o în primul rând din motive financiare, ci mai degrabă din dorința de a se reconecta cu viața socială și comunitatea.

După ani de experiență în viticultură în Italia, Sebastian Jitaru s-a întors în România, la Botoșani, unde acum produce vinuri ecologice. Deși recunoaște că pasiunea pentru vin nu este la fel de dezvoltată ca în Italia, el vede oportunități promițătoare aici și a ales să se întoarcă alături de soția sa, motivată de dorința de a rămâne în țara natală și de a-și construi o viață aici.

După o absență de zece ani petrecuți în Italia, Olimpiu Ilea a ales să se întoarcă în țară. Deși în Roma câștiga modest ca ospătar, acum, conducând o firmă de închirieri auto la Cluj, veniturile sale se apropie de trei mii de euro, oferindu-i satisfacția de a-și vedea copiii crescând alături de el.

Experiența pandemiei a reprezentat un punct de cotitură pentru mulți români care trăiau în străinătate. Constantin Neagu, întors în România după două decenii petrecute în Spania, mărturisește că izolarea prelungită l-a determinat să reevalueze alegerile sale. El subliniază că viața în România, în special ca mic antreprenor, oferă o calitate a vieții superioară, în timp ce salariile pentru angajați rămân încă modeste.

După ce se întorc, cei care au plecat observă o Românie cu un contrast puternic: centre urbane evoluate, dar o administrație publică încă depășită de situație.

Deși a beneficiat de un stil de viață echilibrat și de valori puternice în America, unde a locuit până la vârsta de 18 ani, inginerul robotic George Tătar recunoaște că România nu este o destinație atractivă pentru cei care caută oportunități profesionale. El subliniază dificultățile întâmpinate, precum birocrația complicată, infrastructura deficitară și accesul inegal la servicii medicale, mai ales în zonele rurale, care par să fi rămas în urmă cu decenii.

Deși nu a luat o decizie definitivă, ideea de a se retrage și de a se pensiona nu este exclusă de el, motivând că îmbătrânirea și viața la locul unde locuiește în prezent prezintă dificultăți.

Țara este văzută ca un loc promițător, atât pentru familii cât și pentru cei care doresc să își înceapă sau să își dezvolte o afacere, însă se confruntă în continuare cu probleme în domeniul sănătății și al administrației publice.

Odată cu revenirea multor români, posturile de muncă vacante sunt acoperite din ce în ce mai mult de forță de muncă străină. Sectoare precum construcțiile, agricultura, transportul și asistența pentru persoane în vârstă se bazează din ce în ce mai mult pe angajați din Asia.

Această situație generează și disconfort și conflicte în societate.

La București, o femeie de afaceri din Indonezia a remarcat o tensiune în societate: mulți români se îngrijorează că străinii le vor lua joburile, chiar dacă aceștia din urmă preiau roluri pe care românii nu mai doresc să le îndeplinească.

Într-un local din București, o femeie din Nepal, care lucrează acolo, a dezvăluit o situație cutremurătoare: este separată de fiul ei de șase ani și se teme că nu-l va mai putea identifica.

Multe românce au trecut prin situații similare de-a lungul anilor, lucrând ca menajere în Italia sau Spania. Este ca și cum am revedea un model familiar de migrație, dar cu o nouă destinație.

Întoarcerea românilor în țară și interesul crescut al străinilor de a veni aici indică o economie din ce în ce mai puternică la nivelul regiunii. Disparitatea dintre standardele de viață din România și cele din țările vest-europene se diminuează, iar avantajele legate de costurile mai mici încep să echilibreze salariile, care rămân încă mai mici.

Creșterea rapidă a sectoarelor IT, de servicii și a construcțiilor în orașe mari ca Cluj și București a generat un număr mare de locuri de muncă, depășind capacitatea pieței locale de a le ocupa.

România se confruntă acum cu o situație similară cu cea prin care au trecut țările occidentale cu două decenii în urmă, adică o dependență crescândă de forța de muncă din afara granițelor.

Imaginea României contemporane este una de contrast puternic: coexistența unor zone moderne, cu infrastructură avansată, alături de locuri unde lipsesc facilități de bază, cum ar fi canalizarea. Această realitate se reflectă și în domeniul sănătății, cu clinici private de ultimă generație contrastând cu spitale în stare precară, sau în diversitatea culinară, unde restaurante sofisticate se află în vecinătatea unor zone defavorizate.

Se observă o transformare clară: tinerii aleg să rămână, foștii locuitori plecați se întorc, iar alții noi vin să se stabilească.

Locul de origine devine destinația finală.

După ani de dezbateri despre emigrare, discuția s-a schimbat: nu mai analizăm motivele plecării românilor, ci modul în care țara noastră se va adapta la rolul de țară atractivă pentru locuitori.