Controlul de Constitutionalitate analizează posibilitatea sesizării Curții Europene a Drepturilor Omului privind legea pensiilor magistraților

Advertisement

Advertisement

După mai multe întârzieri, Curtea Constituțională va relua miercuri, 18 februarie 2026, discuțiile legate de legalitatea modificărilor aduse sistemului de pensii pentru judecători și procurori, o decizie așteptată cu mare interes de opinia publică, în contextul presiunilor pentru o rezolvare rapidă înainte ca legea să fie oficial aprobată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut Curții Constituționale să adreseze întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene, din Luxemburg, pentru a stabili dacă modificările legislative recente sunt conforme cu legislația europeană și cu interpretările stabilite de instanța europeană.

Recent, unele publicații au afirmat că verificarea prealabilă a conformității cu legislația nu ar fi posibilă, argumentând că o lege care nu a fost aprobată nu poate fi supusă unei contestații legale și, prin urmare, nici unei proceduri prealabile. Dacă această perspectivă ar fi validă, controlul preventiv ar fi complet deconectat de dreptul european, ceea ce ar fi în contradicție cu principiile fundamentale ale integrării în Uniunea Europeană, așa cum sunt stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (art. 267).

Conform articolului 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, o instanță nu trebuie să aștepte ca o lege națională să fie aplicată efectiv pentru a solicita o interpretare a dreptului european. Este suficient ca instanța respectivă să fie în curs de a lua o decizie într-un caz și să aibă nevoie de clarificări din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a putea hotărî. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis în mod constant astfel de solicitări, chiar și din partea instanțelor constituționale, inclusiv în situații în care controlul de constituționalitate influența direct modul în care legea națională este pusă în aplicare, așa cum s-a arătat în Hotărârea din 1 martie 2011 (C-236/09, Association Belge des Consommateurs Test-Achats ASBL).

Un exemplu relevant este cazul Test-Achats (C-236/09), inițiat de Curtea Constituțională belgiană, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a oferit un răspuns concret, fără a considera că rolul Curții Constituționale ar reprezenta o problemă fundamentală. În Luxemburg, importantă este rolul pe care îl are o instanță în cadrul procedurii naționale – dacă este judecătorească, independentă și are puterea de a lua decizii obligatorii – și nu denumirea instituției.

În România, verificarea constituționalității legilor înainte de adoptarea lor finală (controlul a priori) este un proces juridic concret, implicând o investigație, o plângere depusă de o autoritate împuternicită, o analiză și o hotărâre a Curții Constituționale. Această hotărâre are consecințe legale clare asupra evoluției legii, inclusiv asupra faptului dacă va fi sau nu promulgată. Această capacitate de a influența direct cursul legii este ceea ce distinge controlul a priori de o simplă solicitare de opinie.

Curtea Constituțională a refuzat deja să permită sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în anumite situații, în special prin deciziile 533/2018 și 650/2018. Motivația a fost că, în etapa de control preliminar, nu exista un litigiu propriu-zis, așa cum este definit de articolul 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

Chiar și modul în care Curtea Constituțională își structurează argumentația pune la îndoială ideea unei interdicții totale. Într-o decizie recentă (nr. 137/2019), CCR a analizat mai detaliat legătura dintre legislația europeană, articolul 148 din Constituție și rolul său, sugerând că dreptul UE poate fi folosit ca un punct de referință în verificarea constituționalității legilor, atunci când este relevant pentru principiile constituționale.

Conform unui studiu realizat de Marian Enache și Cristina Titirișcă, bazat pe Decizia nr. 137/2019, o cerere de verificare preliminară înainte de luarea unei decizii poate fi acceptată doar dacă întrebarea este direct legată de soluția finală, evitând astfel transformarea ei într-o simplă solicitare de opinie generală.

În esență, modul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene abordează situațiile în care o cerere este considerată nepotrivită se bazează pe o verificare riguroasă a procedurii. Curtea nu va oferi un răspuns dacă întrebarea este evident irelevantă pentru cazul în discuție, este formulată într-un mod pur teoretic sau nu este susținută de suficiente informații concrete și juridice.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cazul 3M Italia (C-417/10), a confirmat ideea că întrebările adresate de instanțele naționale în procesele transfrontaliere sunt, în general, considerate relevante pentru interpretarea dreptului european. Astfel, instanța a stabilit că problema admisibilității unei astfel de întrebări ar trebui analizată ca o excepție, și nu ca o condiție obligatorie.

Chiar și situațiile în care se invocă de obicei lipsa de posibilitate de a analiza o chestiune demonstrează, prin comparație, cum se poate formula o cerere bine fundamentată. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a refuzat să analizeze un caz specific, nu pentru că legislația respectivă nu era încă aplicabilă, ci pentru că problema ridicată era pur teoretică, nelegată direct de situația concretă. În cazul pensiilor, însă, Curtea Constituțională ar trebui să argumenteze clar de ce este absolut necesară interpretarea legislației europene pentru a stabili dacă o lege este conformă cu Constituția, înainte ca aceasta să intre în vigoare, adică pentru o decizie imediată și nu doar pentru o eventualitate viitoare.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit deja că poate examina aspecte legate de reglementări interne care au fost adoptate, chiar dacă nu sunt încă aplicabile. Un exemplu concret este cazul SETAR (C-551/13), unde Curtea a analizat o lege națională menită să transpună legislația europeană, dar a cărei aplicare fusese suspendată, fără a considera acest lucru un motiv de a refuza examinarea.

Asigurarea independenței justiției este esențială și trebuie evaluată în conformitate cu standardele stabilite de Uniunea Europeană. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat în decizia Associação Sindical dos Juízes Portugueses (C-64/16) că statele membre au obligația de a oferi o protecție juridică reală, iar independența instanțelor naționale este un element fundamental al acestei protecții.

Uniunea Europeană nu se ocupă direct de stabilirea pensiilor, însă poate interveni dacă o modificare a acestora, care ar putea afecta situația financiară a judecătorilor, pune sub semnul întrebării independența lor. Această independență este crucială, deoarece influențează modul în care instanțele române interpretează și aplică legislația europeană. Pentru a evita procese lungi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene are posibilitatea de a accelera soluționarea unor cazuri, iar această procedură rapidă poate fi utilizată dacă instanța națională consideră necesar.

O decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) luată înainte de intrarea în vigoare a unei legi ar putea preveni aplicarea acesteia într-un mod problematic, cu multiple contestații și modificări forțate ulterioare. De asemenea, ar oferi Curții Constituționale Române (CCR) un punct de referință clar și consistent, având în vedere complexitatea și importanța standardelor europene privind independența justiției.

Criticile apărute în presă, care sugerează că o astfel de acțiune ar fi ridicolă sau imposibil de acceptat, nu țin cont de interpretarea clară a Deciziei CCR nr. 137/2019, făcută de Enache și Titirișcă. De asemenea, ignoră faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene permite, în realitate, instanțelor constituționale să trimită întrebări, în cadrul proceselor de verificare prealabilă, dacă acestea se bazează pe o cauză juridică concretă și justificată.