Leonora Carrington: O lume suprarealistă expusă la Paris

Advertisement

Advertisement

O expoziție dedicată operei pictoriței britanico-mexicane Leonora Carrington a fost inaugurată la Musée du Luxembourg din Paris. Deși nu a fost recunoscută pe larg în Franța până acum, artista este extrem de populară în Mexic, unde este comparată cu celebra Frida Kahlo.

Până pe 19 iulie, publicul francez are ocazia unică de a admira o expoziție dedicată în întregime creației acestei artiste, o premieră în Franța.

Leonora Carrington, o artistă născută în Anglia în 1917, a avut o viață plină de peregrinări, locuind în Franța și Spania înainte de a se refugia în Mexic în anii ’40, pentru a scăpa de ororile războiului european. Acolo a rămas până la sfârșitul vieții sale, în 2011.

Conform curatorului Carlos Martin, expoziția este extrem de populară, comparabilă cu faima pictoriței Frida Kahlo, fiind o atracție majoră pentru public.

Conform istoricului de artă, opera pictorului explorează subiecte precum sprijinul între femei, problemele de sănătate mintală, credințele spirituale neconvenționale, experiențele migratorii și rolul de mamă.

Deși a avut o relație cu Max Ernst, un nume important al surrealismului, Leonora Carrington a reușit să se impună ca o figură de referință în acest curent artistic, fiind considerată una dintre ultimele sale voci remarcabile.

În loc să folosească simboluri cu animale, artista alege să se portretizeze alături de figuri diverse, precum bunica ei transformată într-o gâscă, un cal, o hienă sau chiar Max Ernst sub forma unei păsări. Preferința ei se îndreaptă spre elemente ezoterice, reprezentând personaje din tarot sau vrăjitoare, pe care le surprinde în operele sale într-o lumină favorabilă.

Lucrările sale sunt adesea impregnate de amintiri legate de experiențele sale de călătorie. Un exemplu este pictura „Artes 110” (1994), unde Leonora Carrington se imaginează ca pe Prințesa din „Frumoasa din pădurea adormită”, zburând deasupra a două insule plutitoare, simboluri ale Europei și Mexicului.

Pictorița, cunoscută și ca scriitoare, a abordat frecvent tema sănătății mintale în operele sale. Tabloul „Le Médecin espagnol” (1940), realizat de fostul ei partener, Max Ernst, amintește de experiențele dificile trăite de ea într-un spital psihiatric din Spania, experiențe pe care le descrie detaliat în romanul „En bas”.

Deși a creat o operă vastă, cu lucrări răspândite la nivel global, artista nu este foarte prezentă în colecțiile muzeale, iar realizarea unei liste complete a tuturor creațiilor sale se dovedește a fi o sarcină extrem de dificilă, conform lui Carlos Martin.

El a mai adăugat că o expoziție poate contribui la definirea standardelor și a recunoașterii critice a operei artistei.

Expoziția care aduce la Paris o colecție impresionantă de 126 de opere ale pictoriței reflectă un interes tot mai mare pentru arta ei. Curatorul Marin a menționat că, probabil, publicul de astăzi este mai receptiv și mai pregătit să aprecieze creațiile ei decât contemporanii ei.