Năstase face referire la episodul cu ouăle după vizita lui Nicușor Dan în SUA

Advertisement

Advertisement

Adrian Năstase a amintit de celebra sa replică despre „număratul ouălor” și, referindu-se la călătoria lui Nicușor Dan în Statele Unite, a apreciat faptul că România nu se bazează exclusiv pe un singur parteneriat. Totuși, fostul premier a subliniat și că, în contextul actual al unei ordini mondiale imprevizibile și ghidate de interese imediate, este nevoie de precauție.

Întâlnirea Consiliului pentru Pace de la Washington, desfășurată la un institut numit ironic „Institutul pentru Pace Donald Trump” de senatorul Marco Rubio, a ridicat semne de întrebare. Structura pare dominată de americani cu legături strânse cu fostul președinte Trump, iar scopul, amploarea și componența sa rămân neclare – dacă ar putea fi o versiune redusă a ONU sau o alternativă la BRICS, de exemplu. În esență, inițiativa pare a fi o organizație privată, non-guvernamentală, care își propune să mobilizeze fonduri pentru reconstrucția Fâșiei Gaza, implicând persoane influente din diverse țări.

În 1948, Organizația Națiunilor Unite a decis împărțirea teritoriului istoric al Palestinei în două state: Israel și Palestina. Fâșia Gaza, alături de Cisiordania, ar trebui să constituie teritoriul unui viitor stat palestinian, recunoscut ca atare de majoritatea țărilor membre ONU, de Uniunea Europeană și de România.

Israelul și Statele Unite se opun vehement acestei propuneri, iar crearea unui consiliu internațional de pace pentru Gaza, independent de ONU, ar putea duce la o formă de administrație internațională asupra regiunii. Aceasta ar implica transformări semnificative pe termen lung în plan politic, demografic și infrastructural, motiv pentru care statele membre ale Uniunii Europene sunt reticente în a se implica, având în vedere implicațiile majore pe care le-ar putea avea.

În opinia mea, președintele Dan a luat o decizie corectă participând la această întâlnire, având în vedere necesitatea ca România să gestioneze cu tact și diplomație relațiile dintre diferențele de viziune existente în cadrul Uniunii Europene și al Statelor Unite.

Nu este prima dată când ne confruntăm cu o situație similară. Ca exemplu, în 2003, în timpul invaziei americane în Irak, România a susținut Statele Unite, spre deosebire de țări europene precum Franța, care s-au opus. Această divergență era parțial determinată de interese economice, Franța fiind un furnizor important de echipamente industriale și militare pentru Irak la acea vreme. Este esențial ca România să își prioritizeze propriile interese, iar colaborarea cu Statele Unite reprezintă un atu valoros pentru asigurarea securității țării.

România este pregătită să ofere asistență Statelor Unite în reconstrucția Fâșiei Gaza, inspirându-se din experiența sa de sprijin non-militar acordat în Afganistan și Irak după 2001, atât în timpul conflictelor, cât și ulterior. Această abordare a fost aplicată cu succes și în alte regiuni afectate de război.

Este important de reținut că vizita președintelui României a făcut parte dintr-un efort mai amplu de dialog cu partenerii americani, susținut de inițiative similare ale altor oficiali, precum vicepremierul Cătălin Predoiu. Aceste contacte s-au concentrat pe zone de interes comun, cum ar fi combaterea traficului de droguri, a criminalității organizate și a traficului de persoane, reflectând o aliniere a priorităților strategice.

M-a încântat să observ entuziasmul jurnaliștilor, stârnit de replicile lui Donald Trump despre un popor minunat și fantastic. Mi-a adus aminte de reacția publicului român, încântat de laudele similare primite de la vedete internaționale în timpul festivalurilor. Totuși, mi se pare important să-i fie amintit președintelui că românii au fost scoși din programul de scutire de viză, chiar după ce fuseseră incluși.

Este posibil ca referirea lui Trump la Nicușor Dan drept „prim-ministru” să fi fost, de asemenea, o glumă subtilă, având în vedere controversele din jurul rezultatelor alegerilor prezidențiale din România.

Considerăm că această vizită în Statele Unite reprezintă un progres, însă trebuie să fim realiști: ne aflăm într-o lume nouă, în care regulile tradiționale nu mai contează, iar acțiunile sunt dictate doar de propriile interese.

Adrian Năstase ne reamintește de un principiu important pe care l-am mai discutat: este esențial să nu ne concentrăm toate resursele într-un singur loc.