România, între oportunitate și blocaj: locuirea accesibilă, testul maturității economice

Advertisement

Advertisement

Problema găsirii unei locuințe la prețuri rezonabile nu mai afectează doar orașele mari din Occident. Această criză s-a extins în întreaga Europă, inclusiv în țările din Europa Centrală și de Est, având consecințe semnificative atât pe plan social, cât și economic.

Conștientă de necesitatea unei acțiuni coordonate, Comisia Europeană a inițiat un program complex, vizând un sector care, până acum, a fost gestionat în principal de statele membre. Această inițiativă, denumită Planul european pentru locuințe accesibile, a fost prezentată spre finalul anului trecut și include un set de măsuri care urmăresc atenuarea problemelor legate de accesibilitatea locuințelor, prin investiții estimate la 43 de miliarde de euro.

În ciuda faptului că România se confruntă cu dificultăți majore în ceea ce privește accesul la diverse resurse și prezintă semne clare de probleme structurale, factorii de decizie par să nu acorde atenție acestei situații îngrijorătoare.

Sergiu Oprescu, liderul Federației Europene Ipotecare, avertizează, într-un articol publicat în Ziarul Financiar, cu privire la o posibilă nevoie de precauție, adresând în același timp un apel de atenție autorităților.

Deși România se distinge prin faptul că o proporție mare de cetățeni sunt proprietari de locuințe, volumul creditelor ipotecare raportat la Produsul Intern Brut este relativ scăzut în comparație cu alte țări europene. Această situație aparent contradictorie ar putea fi un punct slab, avertizează expertul, însă există încă posibilitatea de a evita o criză majoră prin echilibrarea veniturilor, prețurilor și accesului la credite.

România se află într-un moment favorabil, cu potențial de creștere a veniturilor și de dezvoltare a pieței de credite ipotecare. Totuși, pentru a valorifica cu adevărat acest avantaj și a stimula modernizarea, este crucial ca aceste evoluții să fie integrate într-un plan bine structurat. Este cert că vor apărea provocări, iar succesul României va depinde de capacitatea sa de a le prevedea și de a se adapta la ele.

O agravare a problemelor actuale ar avea consecințe mult mai ample decât în domeniul imobiliar. O stagnare a pieței, așa cum indică deja anumite semne, ar duce la mai puține achiziții, dificultăți în găsirea unui loc de muncă în alte zone, investiții mai mici în construcții, probleme pentru bănci, o diviziune socială mai pronunțată și dezvoltarea unor zone marginale, lipsite de infrastructură adecvată.

Astăzi, accesul la locuințe nu mai este o chestiune pur personală, ci un factor crucial pentru succesul social și economic. Orașele unde tinerii nu-și pot permite să trăiască riscă să își piardă forța de muncă și potențialul de dezvoltare.

Constantin Sebeșanu, liderul Federației Investitorilor și Dezvoltatorilor pentru o Economie Sustenabilă (FIDES), a subliniat că problemele din sectorul imobiliar, cauzate de legislație și birocrație, au un impact și asupra accesului la finanțare și a stabilității generale a sistemului economic. El a prezentat o analiză din două unghiuri: unul direct, din perspectiva celor care activează în domeniul imobiliar, și altul, indirect, ca efect al dificultăților întâmpinate.

Locuința accesibilă înseamnă mai mult decât simple locuințe ieftine. Este esențial ca o familie să își poată permite o locuință potrivită, fără ca cheltuielile lunare pentru chirie sau rate să reprezinte o povară financiară prea mare. Când aceste costuri depășesc 40% din veniturile lunare, apar dificultăți serioase în gestionarea bugetului familial.

În timp ce prețurile cresc în România, apropiindu-se de situația dificilă cu care se confruntă și țările occidentale, calitatea vieții este îngrijorătoare. Un procent semnificativ, de peste 40% din populația română, locuiește în condiții de spațiu insuficient, o problemă mult mai accentuată decât în restul Uniunii Europene, unde media este de aproximativ 16-17%.

Densitatea excesivă a populației nu este doar o cifră, ci o manifestare a unor probleme complexe: spații insuficiente, tensiuni sociale, oportunități educaționale limitate și o distribuție inechitabilă a resurselor în mediul urban. România a ajuns la un punct în care nu mai poate justifica situația doar prin dificultăți economice, ci trebuie să abordeze cu prioritate îmbunătățirea condițiilor de viață ca o chestiune de importanță națională.

Modificarea recentă a regulilor privind TVA a avut un impact devastator asupra pieței locale, determinând o scădere semnificativă a volumului de tranzacții, estimată la 30% pentru 2025. Această scădere reflectă faptul că mulți cumpărători au încercat să profite de procentul mai mic de TVA înainte de schimbare, ceea ce a dus la o scădere drastică a vânzărilor spre finalul anului. Tendința descendentă a continuat și în 2026, cu o scădere de 25% a vânzărilor individuale în ianuarie, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.

Noua lege Nordis a avut un impact negativ imediat, afectând în special dezvoltatorii care doresc să respecte reglementările. Problema principală este că legea este greu de pus în practică din cauza lipsei de detalii privind modul în care se utilizează avansurile, a unei proceduri clare pentru vânzările de preapartamente și a unei autorități desemnate care să poată verifica respectarea legii și să aplice penalizări.

În esență, această situație va afecta și finanțele publice, deoarece Statul va colecta semnificativ mai puține venituri din taxe, ca urmare a întreruperii tranzacțiilor, o problemă cu atât mai îngrijorătoare în condițiile financiare dificile pe care le traversăm.

Locuința accesibilă înseamnă mult mai mult decât simple locuințe la prețuri mici. Este vorba despre posibilitatea de a avea un cămin potrivit, fără ca cheltuielile lunare – fie ele rate sau chirie – să reprezinte o povară financiară prea mare. Când costurile locuinței ajung să consume peste 40% din veniturile unei familii, aceasta se confruntă cu dificultăți financiare semnificative.

În Europa, unul din zece cetățeni se află în această situație. Creșterea accelerată a prețurilor la locuințe și a chiriilor, combinată cu ofertă insuficientă și proceduri administrative greoaie, a transformat accesul la locuire într-o problemă structurală.