Vizita lui Zelenski în România: Mesaj către Ungaria și strategii ale Kievului

Advertisement

Advertisement

Conform istoricului și expertului Armand Goșu, vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în România și acordul de parteneriat strategic semnat au implicații care depășesc cu mult întărirea legăturilor dintre cele două țări, având o semnificație importantă la nivel regional.

În timpul celei de-a doua sale călătorii oficiale în România de când a preluat funcția de președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski a semnat, joi, 12 martie, un acord de parteneriat strategic. Acest document stabilește o colaborare mai strânsă între cele două țări în diverse sectoare, printre care apărarea, reconstrucția Ucrainei după război, domeniul energetic și protecția drepturilor comunității românești din Ucraina.

Conform lui Armand Goșu, gestul liderului ucrainean de a se adresa Parlamentului României nu este o coincidență, ci o strategie menită să consolideze poziția Ucrainei într-o regiune europeană tensionată, având în vedere disputele recente cu Ungaria și Slovacia.

Conform lui Armand Goșu, decizia președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a vizita Bucureștiul a fost motivată de dificultățile cu care se confruntă Ucraina în relațiile cu Uniunea Europeană, mai precis din cauza pozițiilor adoptate de Ungaria și Slovacia. Zelenski speră ca România să nu adopte o atitudine ostilă față de Ucraina, alăturându-se acestor țări.

Kiev a încercat să profite de relația cu Bucureștiul în două rânduri recent, pentru a-și îmbunătăți poziția față de alte țări. Un astfel de moment a fost în 2023, când, în timpul campaniei electorale, tensiunile dintre Ucraina și Polonia au escaladat.

Prima întâlnire oficială a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la București a avut loc în toamnă, moment în care au demarat discuții pentru un parteneriat strategic. Ulterior, în primăvara anului 2026, o a doua vizită a avut loc într-un context delicat, marcat de tensiuni accentuate între Ungaria și Ucraina, generate de apropierea alegerilor parlamentare din Ungaria.

În ultimele timpuri, diplomația ucraineană a depus eforturi considerabile pentru a consolida legăturile cu România, oferind concesii importante în momente delicate. Această abordare a fost parțial motivată de necesitatea de a contrabalansa deteriorarea relațiilor cu Polonia și, mai recent, de tensiunile apărute cu Ungaria.

În cursul anului 2023, autoritățile ucrainene au anunțat intenția de a renunța la utilizarea termenilor „moldovean” și „moldovenesc” ca identități etnice separate de cele românești, precum și la considerarea limbii moldovenești drept o limbă distinctă de limba română.

Evenimentul a fost considerat un succes important de către președintele Iohannis și ministrul de externe al vremii. În urma acestuia, Ucraina a fost determinată să accepte noi compromisuri, printre care recunoașterea unei sărbători dedicate limbii române pe 31 august și asigurarea unui număr adecvat de școli în care se predă limba română.

Ucraina a înțeles bine ce așteptări și sensibilități are România, observând că liderii români au o cultură intelectuală puternic influențată de valorile și ideile romanismului naționalist din secolul al XIX-lea.

Conform lui Armand Goșu, aceste schimbări în politica externă avantajează în mod semnificativ Ucraina la nivel global, acțiune care are și rolul de a transmite un avertisment direct către Ungaria.

În ciuda eforturilor diplomatice, Ucraina a ieșit în câștig pe scena internațională, demonstrând în 2023 că România reprezintă o opțiune viabilă pentru ea, în special în ceea ce privește transportul cerealelor, oferindu-i o alternativă la Polonia.

Vizita lui Zelenski la București și acordarea parteneriatului strategic cu România au pus în lumină posibilitatea unei relații mai bune între Ucraina și Ungaria, care ar fi putut include și măsuri favorabile pentru comunitatea maghiară din Ucraina, cum ar fi recunoașterea unei zile a limbii maghiare. Acesta este interpretat de unii ca un semnal adresat elitei politice maghiare, sugerând că o abordare mai conciliantă față de Kiev ar fi putut aduce beneficii. Parteneriatul cu România este văzut ca o modalitate de a influența, indirect, politica Ungariei față de Ucraina.

Este esențial ca cititorii HotNews să înțeleagă că președintele ucrainean, Zelenski, a decis singur când să viziteze România. Strategia sa a fost de a alege momente oportune, cum ar fi toamna trecută, în timpul alegerilor parlamentare din Polonia, și acum, în contextul alegerilor din Ungaria. În ambele cazuri, situația din Ucraina a dominat discuțiile electorale, un aspect crucial pentru o analiză pertinentă a evenimentelor.

Vizitele președintelui ucrainean Zelenski în România au marcat puncte culminante pentru diplomația românească, care a reușit să obțină acorduri favorabile de la Kiev, beneficii pe care, conform Bucureștiului, ar fi fost mai dificil de atins în alte condiții.

Conform lui Goșu, diplomația ucraineană a evoluat semnificativ, modernizându-se și adaptându-se la realitățile secolului XXI, abandonând abordările învechite, tipice epocii anterioare.

Armand Goșu a infirmat categoric ideea că tensiunile istorice dintre România și Ucraina au dispărut odată cu începerea războiului, exprimând în același timp o critică severă la adresa unor instituții din țara noastră.

Situația nu s-a schimbat fundamental, dar ar putea evolua dramatic dacă s-ar face o curățenie generală în instituțiile statului. O pensionare a generalilor din servicii, a directorilor din ministere și a diplomaților responsabili de politica față de Ucraina ar putea debloca relațiile bilaterale, care sunt stagnate de aproape trei decenii din cauza acțiunilor lor.

În instituțiile statului român se află încă persoane care, de zeci de ani, au acționat în interesul Rusiei, ocupând poziții cheie. Chiar și recent, s-au vehiculat idei despre o îmbunătățire a relațiilor cu Rusia, dar în realitate, situația a rămas stagnantă, diplomația română concentrându-se în continuare pe probleme legate de interesele etnice.

Experții observă că, în ciuda situației dificile, diplomații ucraineni sunt pricepuți la negociere și își urmăresc cu succes interesele naționale, în timp ce în România, interesele personale și ale grupurilor corupte din structuri militare par să primeze, creând o situație paradoxală în care ambele părți beneficiază.

Conform lui Goșu, importanța României pentru Ucraina depășește un simplu demers, fiind esențială din punct de vedere strategic, logistic și politic.

Granița cu România, fiind cea mai întinsă pe care o are Ucraina cu o țară din Uniunea Europeană și NATO, impune o relație bilaterală mai activă și mai amplă. Deși doar o mică parte, aproximativ 10%, din materialul militar necesar regiunii Odesa tranzitează teritoriul românesc – restul, 90%, fiind transportat prin Polonia – importanța acestei rute este semnificativă.

În urma deteriorării relațiilor cu Ungaria și Slovacia, Ucraina se confruntă cu o criză energetică, deoarece peste 50% din energia electrică pe care o importa provenea din aceste țări.

România trebuie să continue să ofere sprijin și înțelegere celor zeci de mii de refugiați ucraineni care au ales țara noastră ca loc sigur, precum și celor aflați în tranzit către alte destinații, o prezență frecventă în aeroporturile românești.

Ucraina are nevoie de sprijinul României, chiar dacă nu este o alianță strânsă, pentru a contracara influența tot mai mare a unui grup format din Ungaria, Slovacia și Cehia. Acest grup, care generează deja dificultăți pentru Ucraina în negocierile de la Bruxelles, ar putea bloca integrarea europeană a Kievului. Ucraina este conștientă că România, din cauza legăturilor sale cu Republica Moldova, nu va susține niciodată o astfel de atitudine ostilă.

Chiar dacă ar fi semnate acorduri, o colaborare militară între cele două țări este improbabilă, deoarece în România există o atitudine ostilă față de Ucraina și o supraestimare a propriilor forțe militare.

Goșu a menționat o asemănare cu mentalitatea rusă, exprimând îngrijorarea că, odată ce armata și instituțiile românești vor fi modernizate, ucrainenii ar putea dezvolta un sentiment de superioritate și ar putea căuta colaborări cu alte țări, considerându-le mai avantajoase.

Conform lui Goșu, România nu are capacitatea de a influența semnificativ deciziile Washingtonului sau ale principalelor capitale europene, în contextul actual al războiului și al relațiilor internaționale, atunci când este vorba de percepția pe care Zelenski o are asupra țării noastre.

Este dificil de anticipat modul în care Volodimir Zelenski ne vede pe noi. Având în vedere situația critică în care se află, concentrat fiind pe lupta împotriva Rusiei și pe gestionarea influenței lui Donald Trump, este probabil că nu are timp să se preocupe de România.

Bucureștiul nu poate contribui la îmbunătățirea relațiilor dintre Ucraina și Statele Unite. Ar fi mai util să apelăm la președintele Zelenski, care are legături strânse cu Casa Albă, să faciliteze o întâlnire acolo pentru primarul Nicușor Dan. România nu se află într-o poziție care să-i permită manevre diplomatice regionale, din cauza problemelor interne profunde. Acestea îi împiedică să se implice în diplomație complexă, care necesită resurse intelectuale, aparate diplomatice și de securitate puternice, și o înțelegere mult mai aprofundată a dinamicii globale.

Istoricul a sugerat că România se află într-o situație diplomatică incertă, iar direcția sa politică nu este clar conturată nici în capitalele europene importante precum Kiev, Varșovia sau Berlin. A adăugat că o posibilă motivație a vizitei lui Zelenski la București ar fi fost aceea de a îndepărta România de influențele Ungariei și Slovaciei.

Deși Armand Goșu este de părere că discuțiile despre situația românilor din Ucraina și a ucrainenilor din România ar trebui să ajungă și la nivelul președinției, el subliniază că adevărata cauză a acestor probleme este mult mai complexă.

Consider că dacă dificultățile cu care se confruntă comunitățile de români din Ucraina și de ucraineni din România nu pot fi soluționate prin alte căi, ar fi benefic ca acestea să fie discutate direct de către președinții celor două țări. Nu văd de ce ar fi o problemă. În schimb, situația actuală este diferită și implică aspecte distincte.

Se pare că nici primarul Nicușor Dan, nici consilierii săi nu au o experiență directă cu viața și nevoile românilor din satele din regiunile Cernăuți și Odesa. Informațiile pe care le primesc provin în principal din rapoarte ale serviciilor secrete, în special SIE, care prezintă o imagine distorsionată, sugerând că există o comunitate românească animată de sentimente naționaliste și dornică de intervenție militară.

Se pare că anumite entități guvernamentale sau ministeriale românești oferă sprijin financiar diverselor organizații și persoane, care, în funcție de cerințele unor beneficiari, pot manipula informațiile în diverse moduri. Adesea, acești beneficiari, cum ar fi SIE, urmăresc să obțină profituri, posibil prin utilizarea pașapoartelor.

Atâta timp cât structuri precum SIE, SRI, MAE și armata nu vor fi reformate profund, interesele financiare ale persoanelor implicate în aceste instituții vor continua să prejudicieze statul român, fiind un factor determinant în acțiunile lor.

Conform lui Armand Goșu, parteneriatul strategic aduce României o mai mare importanță pe scena politică și ar putea facilita accesul la finanțări europene, însă el subliniază că nu ar trebui să ne așteptăm la prea multe de la această colaborare.

În sfârșit, România a făcut un pas concret, după o perioadă de comunicări confuze cu partenerii europeni. O cooperare strânsă cu Ucraina este esențială pentru ca România să beneficieze de fonduri suplimentare din programul european SAFE, destinat finanțării armamentului, aducând astfel avantaje financiare reale, nu doar o imagine pozitivă pe plan politic.

Practic, Ucraina a fost presată să accepte cerințe legate de sistemul de învățământ, care implică cheltuieli considerabile, deși dificil de implementat. În ciuda acestui aspect, diplomația românească a considerat că a obținut un succes simbolic.

Prin eforturile sale, ziua de 31 august a fost recunoscută ca Ziua Limbii Române în Ucraina, un moment important care marchează o realizare notabilă în istoria diplomației românești.

Sigur, am spus-o doar ca să fac o glumă. Vreau să subliniez că, din păcate, în ceea ce privește creativitatea, românii excelează, dar lipsesc elemente de substanță și profunzime. Încheierea colaborării de peste doi ani este un pas pozitiv, însă nu ar trebui să ne așteptăm la o schimbare radicală în relațiile dintre noi.

Viitorul României este strâns legat de soarta Ucrainei, deoarece aceasta din urmă joacă un rol crucial în stabilirea unui nou sistem de securitate în Europa. Această legătură devine și mai importantă în contextul unei posibile diminuări a implicării SUA în regiune.

Armand Goșu a subliniat că și Ucraina are nevoie de sprijinul României, țara noastră fiind o rută importantă, deși nu singura, prin care Ucraina se conectează cu Europa și își poate îndeplini aspirația de a se integra în structurile europene și de a adopta valorile civilizației occidentale. În esență, obiectivul Ucrainei nu este o confruntare cu Rusia, ci o integrare profundă în Europa.