De ce pisicile aterizează mereu pe picioare: Misterul dezvăluit de cercetători

Advertisement

Advertisement

Un studiu recent efectuat în Japonia a elucidat motivul pentru care pisicile își pot menține echilibrul și aterizează întotdeauna pe picioare. Cercetătorii de la Universitatea Yamaguchi au identificat o particularitate a structurii coloanei vertebrale a pisicilor, care le permite să realizeze această abilitate remarcabilă, un fenomen observat și analizat de secole.

Capacitatea pisicilor de a se redresa și de a ateriza întotdeauna pe picioare este un lucru remarcabil care a stârnit curiozitatea oamenilor de știință încă din 1894. Unul dintre primele studii semnificative, realizat de fiziologul francez Étienne-Jules Marey, a folosit tehnologia fotografică de mare viteză pentru a documenta modul în care o pisică se rotește în timpul căderii, conform Mediafax.

Observațiile unor fotografii surprinsero o pisică în cădere liberă, care, spre surprinderea fizicienilor, reușea să-și schimbe complet orientarea înainte de a ateriza. Această abilitate aparent inexplicabilă, care sfida principiile cunoscute ale conservării momentului unghiular, a generat o intrigă științifică și a fost botezată rapid „problema pisicii care cade”.

Până în 1969, s-a dovedit doar prin calcule matematice că felinele reușesc să-și schimbe orientarea prin mișcări complexe ale corpului. Însă, modul exact în care funcționează această abilitate din punct de vedere anatomic nu a fost cercetat în detaliu până în prezent.

Echipa condusă de fiziologul veterinar Yasuo Higurashi de la Universitatea Yamaguchi, Japonia, a investigat coloana vertebrală a cinci pisici. Cercetătorii au testat fiecare secțiune a coloanei într-un dispozitiv de torsiune, măsurând flexibilitatea, rigiditatea și unghiul de rotație.

Coloana vertebrală prezintă particularități distincte în funcție de regiune. Partea superioară, toracică, permite o flexibilitate considerabil mai mare, de aproximativ trei ori mai mare decât partea inferioară, lombară. În plus, zona toracică este mai puțin rigidă, având o flexibilitate cu o treime mai mare comparativ cu zona lombară.

Folosind o cameră specială, capabilă să filmeze foarte repede, oamenii de știință au analizat modul în care se așează pisicile după ce sunt lăsate să cadă de la o înălțime mică. Experimentele, în care fiecare pisică a fost lăsată să cadă de opt ori, au dezvăluit că, spre surprinderea cercetătorilor, felinele nu se întorc în aer printr-o singură mișcare continuă, așa cum se credea până acum.

În timpul mișcărilor, partea superioară a corpului se rotește cu puțin timp înainte de partea inferioară, de obicei cu o fracțiune de secundă. Acest decalaj se datorează faptului că zona toracică a coloanei vertebrale este mai suplă, iar greutatea corpului este distribuită mai mult în partea frontală. Prin urmare, partea mai grea și mai rigidă a corpului, cea din spate, are nevoie de o clipă suplimentară pentru a se alinia.

Această adaptabilitate dinamică nu este unică, ci pare să joace un rol și în modul în care pisicile se mișcă cu grație, permițându-le să execute galopuri rapide și viraje bruște cu ușurință, conform cercetărilor.

Cercetarea a fost prezentată publicului prin intermediul prestigioasei reviste The Anatomical Record.