Misiunea Artemis: De ce NASA își reorientează atenția spre Lună

Advertisement

Advertisement

Deși misiunea Artemis 2 se pregătește să ducă astronauți într-o orbită lunară, scopul final al programului Artemis este mult mai important: readucerea oamenilor pe Lună, o premieră după o pauză de peste jumătate de secol. Space.com oferă o analiză a factorilor care au stat la baza lansării acestui proiect spațial de amploare.

NASA speră ca reluarea misiunilor pe Lună să genereze progrese semnificative în domeniul ştiinţific, să stimuleze dezvoltarea economică și să inspire tineri să se implice în explorarea spațiului. În plus, Statele Unite sunt motivate de dorința de a-și menține poziția de lider în domeniul spațial, în contextul în care China își intensifică eforturile și ar putea prelua această poziție.

Deși am explorat mult, știința încă are multe mistere de descoperit despre Lună. Rocile lunare ascund o istorie vastă, iar studiul lor ar putea oferi informații valoroase despre formarea Pământului, a Sistemului Solar și chiar a Universului.

Conform cercetărilor planetologului Sara Russell de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Luna și Pământul au evoluat împreună, într-o relație strânsă, de la formarea Sistemului Solar, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Această legătură înseamnă că ambele corpuri cerești au fost afectate de impacturi similare provenite de la asteroizi și comete de-a lungul timpului.

Conform lui Russell, pentru Live Science, Luna oferă o fereastră unică asupra trecutului, păstrând vizibile urmele impacturilor cu asteroizi și comete, evenimente care au lăsat și urme pe Pământ, dar care sunt mult mai greu de identificat aici.

Deoarece Pământul este supus constant proceselor naturale, cum ar fi activitatea biologică și eroziunea cauzată de intemperii, urmele impacturilor cu asteroizi și comete sunt șterse în timp. Spre deosebire de acesta, Luna, cu atmosfera sa rarefiată, lipsită de fenomene meteorologice și viață, reușește să conserve craterele de impact pe perioade extrem de lungi, oferind astfel o fereastră unică către trecutul sistemului solar și posibilități valoroase pentru studiu.

Conform lui Russell, Luna reprezintă un loc ideal pentru a studia procesele geologice, deoarece absența apei și a aerului simplifică observarea și înțelegerea lor.

Programul Artemis, menit să permită Statelor Unite să stabilească o bază permanentă pe Lună, continuă cu Artemis 2, a doua misiune dintr-o serie de cinci. După succesul lui Artemis 1, un zbor fără echipaj în jurul Lunii în 2022, Artemis 2 marchează un pas important: primul zbor cu astronauți, care va trimite o echipă de patru persoane într-o călătorie de zece zile în jurul Lunii și înapoi pe Pământ. Lansarea este planificată inițial pentru 1 aprilie.

Misiunile Artemis sunt concepute să se construiască una pe cealaltă. Artemis 1 a pregătit terenul pentru Artemis 2, care va testa echipamentele esențiale pentru misiunile ulterioare, Artemis 3, 4 și 5. Din cele din urmă, Artemis 3 și 4 vizează aterizarea pe Lună, iar Artemis 5 va stabili fundația pentru o viitoare bază lunară permanentă, conform planurilor NASA, posibilă deja în 2028.

Între 1969 și 1972, programul Apollo a trimis 12 oameni pe Lună. Deși aceste misiuni au adus mostre lunare care au ținut oamenii de știință ocupați peste 50 de ani, explorarea s-a limitat la o zonă restrânsă din apropierea ecuatorului, pe partea a Lunii care ne este mereu vizibilă.

Conform lui Russell, explorarea spațiului nu se face dintr-o singură încercare, ci prin multiple investigații, similar cu explorarea deșertului Sahara. De aceea, este crucial să ne întoarcem pe Lună și să analizăm diverse regiuni. Programul Artemis este deosebit de promițător în acest sens, urmând să exploreze polul sud lunar, o zonă complet necunoscută până acum.

Regiunea polului sudic al Lunii pare să fie un loc ideal pentru a găsi gheață de apă. Cercetătorii cred că în zonele polare ale Lunii există apă înghețată, iar analiza acesteia ar putea oferi informații valoroase despre evoluția apei și pe Pământ.

Conform lui Russell, cercetătorii sunt interesați să descopere originea apei de pe Lună, deoarece se presupune că mecanismul prin care aceasta a ajuns acolo ar putea oferi indicii despre modul în care apa a apărut și pe Pământ.

Pe lângă explorarea Lunii, misiunile Artemis, în special Artemis 2, oferă o ocazie unică pentru oamenii de știință de a studia în detaliu impactul călătoriilor spațiale asupra corpului uman. NASA subliniază că aceste studii vor analiza efectele pe care spațiul le are asupra sănătății fizice și psihice a astronauților, precum și modul în care aceste schimbări ar putea influența viitoarele misiuni, deschizând calea către explorarea unor zone mai îndepărtate din spațiu.

Misiunea Artemis are ca scop crearea de noi tehnologii și construirea unei baze solide pentru viitoarele călătorii ale oamenilor pe Marte. Având în vedere complexitatea, riscurile și costurile implicate în explorarea spațiului, NASA consideră esențială testarea echipamentelor și pregătirea astronauților pe Lună, ca etapă premergătoare aventurilor mai îndrăznețe. O prezență permanentă pe Lună ar putea fi crucială pentru a face posibilă călătoria către Marte.

Luna ascunde potențiale resurse care ar putea reduce costurile explorării spațiului. NASA speră că, prin extragerea apei de pe Lună, ar putea obține apă potabilă, oxigen și combustibil pentru rachete direct acolo, deși această posibilitate încă nu a fost dovedită. Explorarea Lunii se înscrie într-un plan mai amplu de valorificare a resurselor din spațiu, ceea ce ar însemna că nu ar mai fi necesară lansarea de pe Pământ a tuturor materialelor necesare, diminuând semnificativ cheltuielile.

Exploatarea resurselor lunare ar putea genera o economie lunară semnificativă. NASA consideră că programul său lunar va dinamiza sectorul spațial privat, creând noi oportunități de afaceri și, implicit, o economie lunară. În prezent, această economie se bazează pe parteneriatele NASA cu companii private care livrează materiale pe Lună, NASA compensând financiar aceste servicii. Până în 2028, NASA are deja 15 astfel de contracte în derulare. Pe măsură ce colonizarea lunară avansează, se anticipează apariția unor oportunități profitabile în domeniul extracției de resurse minerale.

Exploatarea resurselor lunare ar putea genera o industrie cu o valoare de miliarde de dolari. Luna conține elemente valoroase, inclusiv pământuri rare, esențiale pentru producția de electronice, și ar putea ascunde rezerve semnificative de heliu-3, un izotop care ar putea fi folosit în viitor în reactoarele de fuziune nucleară, oferind o sursă de energie curată și practic inepuizabilă.

Competiția spațială, odinioară dominată de rivalitatea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică în anii ’50 și ’60, a reaprins, de data aceasta fiind vorba de lupta pentru accesul și controlul resurselor din spațiu.

În timp ce Statele Unite, China și Rusia domină scena în ceea ce privește explorarea spațiului, un număr surprinzător de mare de state, peste 80, au acum capacitatea de a opera în spațiu, conform Royal Museums Greenwich. Dincolo de beneficiile economice, controlul și accesul la spațiu devin un factor crucial în asigurarea securității naționale.

Conform lui Robert Braun, directorul departamentului de explorare spațială de la Universitatea Johns Hopkins, interesul crescut al mai multor țări pentru Lună se datorează unei combinații de factori, incluzând considerente de securitate, dorința de explorare, potențialul de exploatare a resurselor și obiective economice.

Pentru a avea succes în noua competiție spațială pentru Lună, Statele Unite trebuie să se asigure că misiunile Artemis se desfășoară conform planului. În paralel, China își propune să trimită oameni pe Lună până în 2030, o țintă ambițioasă care ar putea însemna că vor ajunge acolo chiar după ce primele misiuni Artemis vor fi finalizate cu succes.