Guvernul refuză să plătească datoriile, sfidând deciziile judecătorești

Advertisement

Advertisement

Curtea de Apel a trimis un avertisment oficial către Guvern și Ministerul Finanțelor, acuzându-i că nu au alocat resursele financiare necesare pentru a achita salariile restante ale judecătorilor și altor angajați din sistemul judiciar, sume care trebuie plătite până în 2026. Această notificare este un pas obligatoriu înainte de a da Guvernul în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul unui document semnat de președinta Lia Savonea, solicită insistent Guvernului să asigure resursele financiare necesare pentru achitarea salariilor restante ale judecătorilor și personalului auxiliar. Instanța supremă insistă asupra emiterii de ordine interne și a tuturor procedurilor bugetare necesare pentru a acoperi integral sumele solicitate, chiar și prin realocarea de fonduri suplimentare, dacă este nevoie. De asemenea, ÎCCJ cere un răspuns clar și argumentat, respectând termenele legale.

În contextul tensiunilor crescânde dintre justiție și Guvern cu privire la sumele recuperate de instanțe și neachitate la timp, coaliția de guvernare a decis să aloce o parte din aceste fonduri pentru a finanța măsurile sociale solicitate de Partidul Social Democrat.

Plângerea depusă indică faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție se pregătește să inițieze o procedură judiciară de contencios administrativ. Instanța supremă precizează că, dacă plângerea nu va fi soluționată în favoarea reclamantului, își va rezerva dreptul de a aduce problema în fața unei instanțe specializate, conform legislației în vigoare. În plus, ÎCCJ avertizează că, în cazul în care refuzul de a soluționa favorabil plângerea continuă, va solicita nu doar plata sumelor datorate, ci și compensații pentru prejudiciul suferit din cauza întârzierii, autoritățile publice fiind responsabile solidar pentru aceste daune.

Dacă decizia instanței nu este respectată, Curtea Supremă va recurge la măsuri punitive conform legii, incluzând penalități financiare, amenzi zilnice de 20% din salariul minim pe țară și compensații pentru prejudiciul cauzat de nerespectarea obligațiilor.

Curtea Supremă își susține decizia și pe baza noii legi privind organizarea judiciară (Legea 304/2022). Această lege, prin articolele 142 și 162, i-a conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție responsabilitatea de a administra bugetul alocat personalului din curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, precum și de a gestiona aspecte legate de salarizarea judecătorilor și de aprobarea statelor de funcții. Mai mult, legea prevede că Înalta Curte preia toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, inclusiv cele legate de proceduri judiciare și cele rezultate din sentințe și alte documente executorii.

Curtea Constituțională argumentează că are dreptul și necesitatea de a iniția această acțiune juridică, fiind responsabilă de finanțarea plăților restante către angajații săi.

Curtea Constituțională a reconstituit cronologia legislației care a generat disputele actuale. Conform documentului, guvernul a implementat în mod repetat soluții de amânare și reprogramare a plăților datorate conform hotărârilor judecătorești privind drepturile salariale. Mai precis, articolul 39 din OUG 114/2018 a permis plata în rate a sumelor stabilite prin sentințe executorii din perioada ianuarie 2019 – decembrie 2021, articolul VIII din OUG 115/2023 a oferit posibilitatea de a renegocia termenele de plată pentru ratele restante până la 31 decembrie 2023, iar articolul XVIII din OUG 52/2025 a stipulat că sumele scadente până la 31 decembrie 2025 și neachitate la data intrării în vigoare a ordonanței vor fi plătite în cursul anului 2026.

Curtea Supremă de Justiție a constatat că o anumită prevedere legală este obligatorie și încă valabilă. Prin urmare, Guvernul și Ministerul Finanțelor aveau datoria legală să se asigure că în bugetul pentru 2026 sunt incluse fondurile necesare pentru a acoperi aceste plăți. Faptul că aceste sume nu au fost alocate sau au fost reduse față de suma solicitată reprezintă o nerespectare flagrantă a regulilor stabilite de autoritățile competente.

În loc să aloce fondurile promise, autoritățile au trecut cu vederea chiar cadrul legislativ pe care l-au stabilit anterior pentru gestionarea acestora.

Curtea Constituțională a constatat că plângerea se referă la refuzul nejustificat al Guvernului și al Ministerului Finanțelor de a aproba și aloca fondurile necesare pentru plata salariilor restante, așa cum au fost stabilite legal și scadente în 2026. Acest refuz s-a manifestat prin mai multe acțiuni: nealocarea integrală a sumelor cerute în buget, reducerea sumelor aprobate față de necesarul inițial, lipsa fondurilor, în ciuda existenței unei obligații legale de plată, și ignorarea solicitărilor suplimentare și a cererilor de modificare a bugetului.

Curtea Supremă a subliniat că lipsa banilor pentru a achita sumele pe care statul este obligat să le plătească conform deciziilor judecătorești face ca aceste decizii să fie lipsite de sens, blochează instituțiile responsabile cu plata și subminează încrederea cetățenilor în justiție și în puterea hotărârilor instanțelor.

Conform unei plângeri, dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil au fost încălcate. Înalta Curte de Casație și Justiție a explicat că sumele salariale restante, confirmate prin decizii judecătorești definitive, sunt considerate proprietate, conform Convenției Europene a Drepturilor Omului. Întârzierea sau neexecutarea acestor decizii încalcă dreptul la un proces echitabil în etapa de executare și dreptul la respectarea proprietății. De asemenea, Curtea a subliniat că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul nu poate folosi lipsa de resurse financiare ca justificare pentru a nu respecta obligațiile stabilite de instanțele judecătorești.

Curtea Constituțională a României critică faptul că refuzul guvernului de a aloca fondurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziilor judecătorești subminează independența justiției și principiul separării puterilor. Mai mult, amânarea repetată a plăților și neincluderea sumelor în buget pentru 2026 generează incertitudine juridică, deoarece cei care au drepturi legale se bazau pe respectarea prevederilor legale stabilite.

Curtea Supremă atrage atenția că, dacă alte instituții au primit fonduri pentru salarii neplătite, în timp ce bugetul Curții a fost redus sau eliminat, se generează o situație inechitabilă, care încalcă prevederile constituționale. Această discrepanță ar putea îngreuna și mai mult apărarea Guvernului în proces.

În cazul în care solicitările nu vor primi aprobare din partea Guvernului și a Ministerului Finanțelor, documentul indică clar că următoarea acțiune va fi demararea unei proceduri legale, prin care se va solicita instanței să oblige autoritățile să aloce și să pună la dispoziție resursele financiare necesare.