Impactul geopoliticii asupra economiei: avertismentul BNR

Advertisement

Advertisement

Ne aflăm într-o perioadă de schimbare fundamentală: economia, care timp de zeci de ani a fost modelată de accentul pus pe eficiență și de expansiunea globală, este din nou influențată și controlată de interesele politice și strategice la nivel mondial.

Această investiție financiară este considerabilă și va fi menținută în mod continuu, nu doar o singură dată.

În esență, prețul energiei la nivel mondial este influențat de cinci factori cheie.

Pentru România, este crucial să își îmbunătățească producția de energie, nu doar crescând volumul și reducând costurile, ci și dezvoltând noi competențe în acest domeniu.

Consider că, în prezent, situația este marcată de o mare lipsă de certitudine.

Transformarea digitală a devenit o necesitate vitală, nu doar o strategie de afaceri, fiind esențială pentru a contracara impactul crescător al costurilor în sectoarele cheie ale economiei și pentru a asigura securitatea țării.

Conform lui Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, politica energetică a preluat o importanță majoră, eclipsând politica monetară și fiscală. Aceasta a devenit un element crucial care leagă deciziile luate la nivel geopolitic de cele economice, cu impact asupra macroeconomiei.

Ne aflăm într-o perioadă de schimbare fundamentală, în care economia, după o lungă perioadă în care eficiența și globalizarea au fost prioritare, este din nou influențată de evenimentele politice internaționale. Speranța unei lumi stabile, caracteristică începutului de mileniu, a fost spulberată de o serie de crize succesive – criza financiară din 2008, pandemia din 2020, reluarea conflictelor armate în Europa și tensiunile persistente din Orientul Mijlociu – care ne arată că am intrat într-o realitate nouă și mai incertă.

Contextul economic actual este mult mai complex, iar indicatorii economici tradiționali nu mai pot fi evaluați separat. Se conturează o nouă perspectivă, în care siguranța națională, independența energetică și progresul tehnologic, în special dezvoltarea inteligenței artificiale, au devenit factori esențiali care influențează stabilitatea financiară a unei țări.

România și Uniunea Europeană se confruntă acum cu o provocare mai amplă decât simpla administrare a fluctuațiilor economice: trebuie să se adapteze la o viziune a dezvoltării în care capacitatea de a face față dificultăților și de a se recupera rapid este mai importantă decât reducerea cheltuielilor.

Până în 2022, România se bucura de un nivel de siguranță considerat suficient, însă declanșarea războiului din Ucraina a schimbat fundamental situația. Înainte de acest moment, investițiile în apărare erau considerate o prioritate flexibilă, cu alocări bugetare care nu depășeau 2% din Produsul Intern Brut. Acum, contextul geopolitic și de securitate actual necesită o creștere semnificativă a acestor investiții, stabilind un prag minim de 2,5% din PIB.

Investiția financiară în acest domeniu este considerabilă și va fi susținută pe termen lung, nu doar ocazional. Deși suma poate părea mare, este important de reținut că țări cu o poziție strategică comparabilă, precum Polonia, investesc deja peste 4% din Produsul Intern Brut în apărare. Și alte state, din regiunile baltică și scandinavă, și-au stabilit obiective de alocare a mai mult de 3% din PIB pentru nevoile militare.

Situația de securitate din Europa a generat costuri semnificative, iar o eventuală creștere a cheltuielilor militare peste 2,5% din Produsul Intern Brut ar reprezenta o povară financiară considerabilă.

Această structură nouă necesită o cheltuială continuă, ceea ce ridică îngrijorări legate de posibilitatea ca prioritățile geopolitice să domine resursele disponibile. Principala provocare este să controlăm această presiune asupra finanțelor publice, asigurându-ne că investițiile semnificative în apărare nu afectează negativ dezvoltarea economică și investițiile în sectoarele civile.

Pentru a asigura siguranța națională, este esențial ca statul să gestioneze cu atenție resursele financiare, concentrându-se pe proiecte bine alese și investiții care aduc beneficii substanțiale. Astfel, se poate menține stabilitatea fără a afecta dezvoltarea economică pe termen lung.

Analizând o lucrare influentă din domeniul politicii monetare, scrisă de Thomas Sargent și Neil Wallace în 1981, observăm o situație în care deciziile privind banii sunt dictate de cele legate de finanțele publice. Consider că, în prezent, asistăm la o inversare a acestei dinamici: politica fiscală nu mai este subordonată, ci, dimpotrivă, devine factorul determinant, iar măsurile de apărare economică preiau rolul de politică dominantă.

În prezent, politica energetică preia o poziție centrală, eclipsând importanța politicilor monetare și fiscale. Aceasta devine un element crucial, conectând deciziile luate la nivel geopolitic cu cele care influențează economia la scară largă.

Prețul energiei la nivel mondial este influențat de o serie de factori cheie, printre care echilibrul dintre cerere și ofertă, activitatea centrelor de tranzacționare, modul în care este organizată piața de electricitate, evenimentele geopolitice și deciziile luate de OPEC, precum și prețul carbonului pe piețele financiare.

În general, prețurile din domeniul energetic nu reflectă costul mediu de producție, ci mai degrabă costul energiei necesare pentru a satisface cererea maximă. Astfel, chiar și modificări minore în producție sau cerere pot duce la fluctuații semnificative ale prețurilor, o situație care poate părea paradoxală.

În multe țări europene, producția de energie electrică este organizată pe baza unui principiu simplu: se începe cu sursele cele mai ieftine. Astfel, pentru a răspunde nevoilor de consum, se activează mai întâi centralele hidroelectrice, eoliene, solare și nucleare, care au costuri de producție mai mici. Doar dacă producția acestora nu este suficientă pentru a acoperi cererea, se apelează la centralele pe cărbune și gaz, care implică costuri mai mari.

Modul în care se stabilește prețul energiei se bazează pe costul ultimei unități de producție necesare pentru a satisface cererea, adică pe cea mai scumpă. Această metodă evidențiază diferența dintre producția constantă, de bază, și cea variabilă, intermitentă. Deși sursele regenerabile, precum energia eoliană și solară, au costuri de producție foarte mici, imprevizibilitatea lor le face incapabile să mențină singure funcționarea stabilă a sistemului energetic. În consecință, piața se confruntă cu o situație paradoxală: chiar dacă se investește masiv în energie verde, prețul final al energiei rămâne influențat de costul gazului sau al cărbunelui, necesare pentru a compensa fluctuațiile producției regenerabile și a acoperi perioadele de consum maxim.

Pentru România, este crucial să își îmbunătățească producția de energie, nu doar în cantitate și preț, ci și să investească în soluții de stocare și adaptabilitate a consumului. Astfel, se pot depăși problemele legate de infrastructură care influențează prețul energiei și se poate reduce dependența de fluctuațiile prețurilor la combustibilii fosili.

Tensiunile geopolitice, în special cele din Orientul Mijlociu, generează o mare instabilitate și influențează direct prețurile la energie. Oscilațiile dintre tentativele de dialog și reluarea conflictelor militare, alături de blocajele din strâmtoarea Ormuz, creează o situație îngrijorătoare. Această strâmtoare este esențială nu doar pentru transportul petrolului, ci și pentru buna funcționare a economiilor din regiunea Golfului.

Având în vedere situația actuală, ne întrebăm dacă țările din Orientul Mijlociu ar putea reveni la strategii similare celor din anii ’70, prin care ar încerca să controleze prețurile petrolului și ale gazelor naturale, menținându-le artificial ridicate.

Analiza geopolitică, la fel ca în domeniul stabilității financiare, implică evaluarea impactului unor situații dificile și neprevăzute. Experiențele din trecut, precum crizele energetice din anii ’70 și eforturile de reducere a inflației din timpul lui Volcker, demonstrează că astfel de evenimente pot avea consecințe economice severe. Recent, publicația The Economist avertizează că, chiar și în cel mai optimist scenariu posibil, conflictul din Orientul Mijlociu ar putea avea efecte negative semnificative asupra piețelor energetice.

În contextul economic actual, aș dori să subliniez trei aspecte esențiale. Adesea, în limbajul de zi cu zi, termenii „risc” și „incertitudine” sunt folosiți interschimbabil, însă au semnificații distincte. Riscul implică lipsa de cunoștințe precise despre viitor, dar cu o idee clară asupra posibilelor scenarii și a șanselor lor de a se concretiza. Incertitudinea, pe de altă parte, se referă la o lipsă mult mai profundă de informații, atât despre scenariul final, cât și despre probabilitatea ca acesta să se realizeze.

Cred că trăim o perioadă marcată de o mare lipsă de certitudine. Studiile arată că această incertitudine are un impact negativ mai puternic asupra economiei decât simpla creștere a riscurilor. Când nu suntem siguri de viitor, piețele financiare devin inactive, iar acum, din cauza incertitudinii, deciziile de investiții se bazează mai mult pe precauție decât pe calcule și estimări. Această tendință explică, în parte, de ce investițiile private în tehnologie, în special în Europa, au încetinit.

În contextul actual, dominat de inteligența artificială, Europa se confruntă cu dificultăți în a concura cu Statele Unite și China. Situația României este deosebit de îngrijorătoare, fiind codașă în Europa, cu doar 5,2% dintre companii care utilizează tehnologii AI în 2025, o cifră semnificativ mai mică decât media continentală.

Investițiile în inteligența artificială în România au înregistrat o creștere semnificativă, ajungând la 5,2% din PIB în acest an, față de 3,1% în 2024. Această evoluție, deși pozitivă, este mai lentă decât ritmul de dezvoltare al AI la nivel european. Este esențial să înțelegem că adoptarea AI nu este doar un semn de progres tehnologic, ci un factor crucial pentru consolidarea capacităților țării, influențând pozitiv productivitatea, siguranța energetică și chiar apărarea națională.

Amânarea implementării acestor tehnologii avansate creează o serie de probleme pentru România. În domeniul energetic, lipsa rețelelor inteligente ne împiedică să gestionăm eficient producția de energie, ceea ce ne face vulnerabili la fluctuațiile de preț și ne obligă să folosim surse costisitoare. Economic, o productivitate scăzută a forței de muncă afectează veniturile statului, limitând posibilitatea de a investi în apărare. În plan de securitate, avansul tehnologic și capacitatea de a analiza rapid informațiile sunt esențiale, la fel de importante ca și sumele alocate pentru apărare, într-un conflict contemporan.

Situația financiară a țării noastre se află într-o poziție dificilă. România este printre primele state din UE care se confruntă cu o datorie publică depășind 60% din Produsul Intern Brut, iar evaluarea FITCH indică un risc crescut pentru investitori. Această situație este agravată de un deficit bugetar și comercial semnificativ, iar cheltuielile cu dobânzile reprezintă o parte considerabilă din deficitul total, conform standardelor europene. În plus, perspectivele economice sunt din ce în ce mai sumbre, influențate de instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu.

Având în vedere situația economică complexă și potențialele probleme grave, cred că, pe termen scurt, ar trebui să ne concentrăm pe crearea de mai multă flexibilitate în politicile economice, dacă este posibil. Mă voi baza pe ideea lui Paul Krugman, care a descris un anumit tip de decident ca fiind „panglossian”, o referire la personajul optimist din romanul Candide al lui Voltaire.

Chiar și în fața unor situații dificile, Dr. Pangloss din romanul Candide credea că trăim într-o lume perfectă. În contrast, o perspectivă mai realistă ar fi să ne pregătim pentru momentele grele, fără a ne stresa inutil. Această idee, de a pune deoparte pentru vremuri mai bune, este susținută și de teoria economică, așa cum au demonstrat economiști renumiți precum Milton Friedman și John Campbell.

Având în vedere limitele actuale ale capacității noastre de a ne împrumuta și de a obține evaluări favorabile, spațiul fiscal disponibil este redus. Într-un context realist, nu ne putem permite să ignorăm importanța stabilizării finanțelor publice, nu ca o măsură de austeritate, ci ca o modalitate de a ne pregăti pentru eventuale crize internaționale care ar putea duce la costuri de împrumut prea mari pentru a fi suportate.

Având în vedere schimbările majore din ultimii ani, energia a devenit, în esență, modul prin care conflictele internaționale afectează economia, generând inflație, influențând ritmul de creștere și determinând deciziile luate de guverne în domeniul economic. Pentru a face față acestei realități, este nevoie de trei măsuri esențiale: o strategie de securitate națională puternică, o abordare inteligentă a sectorului energetic, sprijinită de inteligența artificială, și o gestionare financiară prudentă, care să ne ofere stabilitate în fața evenimentelor neprevăzute, a explicat prim-viceguvernatorul BNR.