Expertul Borțun: Avertisment privind o posibilă schimbare de direcție a lui Nicușor Dan

Într-un interviu exclusiv pentru News.ro, reputatul specialist în comunicare, Dumitru Borţun, fost consilier al Președintelui României între 1992 și 1996, a oferit o analiză a mandatului actual al șefului statului. Detaliile discuției sunt prezentate mai jos.

Profesorul Borţun avertizează că Nicuşor Dan ar putea fi tentat să urmeze un traseu politic similar celui parcurs de Klaus Iohannis în 2021, sugerând o posibilă reconfigurare a alianţelor politice care ar putea duce la eliminarea forţelor politice cu viziuni reformatoare de la conducerea guvernului.

Profesorul Borţun este îngrijorat de atitudinea extrem de conciliantă a lui Nicuşor Dan față de PSD, partidul pe care îl consideră responsabil pentru problemele majore ale țării. El avertizează că o posibilă relansare a USL ar fi dezastruoasă pentru România pe termen lung. Borţun sugerează că președintele ar putea fi tentat să prioritizeze stabilitatea politică, urmând modelul lui Iohannis, prin eliminarea unor figuri precum Bolojan și prin ieșirea USR din guvernare.

Conform analizei profesorului Borţun, președintele Nicușor Dan ar avea dificultăți în a se conecta cu ceilalți, manifestând probleme chiar și în situații simple de interacțiune, precum strângerea de mână sau menținerea contactului vizual. Incidentul recent în care a sugerat că deține o cantitate de informații de zece ori mai mare decât a unor susținători nemulțumiți este interpretat ca o eroare gravă, reflectând o atitudine arogantă.

Campaniile de denigrare la care au fost supuse recent femei proeminente din viața politică românească – partenera șefului statului, Mirabela Grădinaru, dar și miniștrii Oana Țoiu și Diana Buzoianu – sunt, de fapt, o reacție a unor persoane din interiorul sistemului care se simt amenințate de schimbare. După cum subliniază Dumitru Borțun, aceste atacuri, deși sunt prezentate ca fiind îndreptate împotriva acestor femei, au ca scop real destabilizarea președintelui Nicușor Dan și a prim-ministrului Ilie Bolojan. În cazul Oanei Țoiu, profesorul Borțun menționează că atacurile sunt o consecință a faptului că aceasta a tulburat un sistem corupt și înrădăcinat în Ministerul de Externe, un loc încă dominat de practici și mentalități din perioada comunistă, pe care nimeni nu a reușit să le schimbe în cei 36 de ani de după Revoluție.

Conform analizei realizate pentru News.ro, o caracteristică notabilă a românilor este lipsa de încredere generalizată, care se reflectă și în funcționarea instituțiilor. Această neîncredere determină factorii de decizie să favorizeze legăturile personale, precum prietenii și familia, în detrimentul competenței profesionale. În plus, există o acceptare surprinzătoare a corupției și a comportamentelor ilegale, chiar și atunci când alegătorii sunt conștienți de aceste probleme în rândul politicienilor pe care îi susțin.

În timpul conversației, profesorul Borțun a împărtășit anecdote fascinante despre întâlnirile sale cu diverși președinți români, oferind și o scurtă descriere a personalităților lor. În ceea ce-l privește pe Klaus Iohannis, acesta l-a portretizat ca un exemplu perfect al principiului conform căruia oamenii tind să fie promovați până ajung să nu mai fie competenți pentru poziția respectivă.

Profesorul universitar Dumitru Borţun, specialist în filosofie, comunicare și relații publice, în vârstă de 75 de ani, a oferit un interviu exclusiv pentru News.ro, despre care puteți citi mai jos.

Nicuşor Dan pare să aibă dificultăţi în interacţiunile sociale, chiar şi cele simple, cum ar fi strângerea mâinii sau menţinerea contactului vizual. Ar fi o greşeală să dea de înţeles că posedă o cunoaştere superioară, deoarece acest comportament poate fi interpretat ca arogant şi lipsit de umilinţă, sugerând un defect de caracter.

Bună ziua, domnule profesor! Apreciez foarte mult că mi-ați făcut loc să discutăm.

Dumitru Borţun a evaluat performanța ca fiind modestă, probabil undeva la nivelul mediu-inferior, acordându-i o notă de 6.

Dumitru Borţun consideră că comunicarea guvernamentală este deficitară, acordând o notă de doar 6. Principala problemă, în opinia sa, este lipsa unor profesioniști dedicați în domeniul comunicării și relațiilor publice. În loc să angajeze specialiști formați în acest domeniu, instituțiile preferă să recruteze ziariști, care, deși valoroși în meseria lor, nu posedă expertiza necesară pentru a traduce limbajul complex al diplomației sau al armatei într-un limbaj accesibil publicului larg. Borţun subliniază că aceste competențe se dobândesc prin studii specializate, nu prin experiență jurnalistică. Mai mult, angajările sunt adesea influențate de criterii politice sau de apartenență la grupuri sociale restrânse, bazate pe încredere, o caracteristică specifică culturii românești, unde încrederea se limitează la familie și apropiați. Această practică duce la evitarea concursurilor publice și la posibile fraude, favorizând angajarea unor persoane „de încredere” în detrimentul specialiștilor, rezultând astfel o imagine neprofesionistă a comunicării guvernamentale.

Matei Udrea a comparat situația actuală cu o formă de politică tribală, similară cu cea observată în unele țări africane după independență. În anii ’60, liderii africani au populat funcțiile publice cu persoane loiale din propriile triburi, punând loialitatea etnică mai presus de competență și pregătire profesională.

Dumitru Borţun subliniază că, spre deosebire de Europa, unde legăturile puternice cu familia și vecinii au persistat până în Evul Mediu, România a început să se îndepărteze de această mentalitate abia după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1945, majoritatea românilor, aproximativ 80%, trăiau încă la sate, într-un context similar cu Evul Mediu, în timp ce doar 20% locuiau în orașe. El ilustrează această proporție folosind o comparație vizuală, arătând că dintr-un număr de cinci degete, doar unul reprezenta populația urbană, restul fiind rurală.

Conform lui Dumitru Borţun, sosirea a milioane de oameni în oraș în perioada comunistă a creat o problemă majoră: o „inculturație” forțată, adică o tranziție rapidă de la o cultură rurală la una urbană, care s-a întins pe trei generații. El observă că mulți încă nu au asimilat pe deplin mentalitatea urbană, ceea ce duce la dificultăți în comunicare, mai ales în lipsa unor specialiști în domeniu, cu o pregătire academică solidă de minim cinci ani.

Matei Udrea a remarcat că atât primarul Nicuşor Dan, cât şi primul-ministru Ilie Bolojan, amândoi cu pregătire în matematică, au preferat să răspundă, atunci când au fost întrebaţi despre lipsa de comunicare pe anumite subiecte, că vor lăsa faptele să vorbească de la sine. Întrebarea lui Udrea este dacă această strategie se dovedeşte eficientă.

Dumitru Borţun subliniază că o mentalitate învechită, specifică culturii tradiționale, persistă în societate, promovând ideea că este mai bine să acționezi în tăcere decât să vorbești. Această mentalitate, care descurajează comunicarea, s-a înrădăcinat adânc ca o paradigmă culturală, fiind extrem de dificil de schimbat, similar cu modificarea codurilor genetice. Borţun consideră că soluția constă în formarea unor comunicatori profesioniști în facultățile de jurnalism și comunicare, care să înțeleagă diferența dintre a fi un simplu executant (actor) și a concepe o strategie de comunicare (regizor). Deși există facultăți care pregătesc astfel de specialiști și produc anual un număr considerabil, problema mentalității persistă.

Matei Udrea își exprimă surprinderea și dezamăgirea față de absența experților în discuție.

Dumitru Borţun a afirmat cu entuziasm că acei specialiști sunt foarte căutați, dar întâmpină dificultăți în a fi angajați, chiar și de instituții precum Guvernul, unde ar putea beneficia de salarii atractive. El a sugerat că, în astfel de locuri, preferința se îndreaptă spre alte persoane, cum ar fi amante sau rude.

Matei Udrea a întrebat cum este percepută modul în care discursul politic, etichetat drept suveranist și extremist, ajunge la alegători, mai ales în contextul promovării teoriilor conspiraționiste, a unei atitudini ostile față de Occident și Europa.

Dumitru Borţun susține că teoriile conspiraționiste sunt construcții ușoare, menite să răspundă nevoilor unor persoane care nu analizează profund realitatea, dar care compensează prin emoții puternice și atașamente ideologice. Aceste atașamente pot fi legate de diverse perioade istorice sau figuri, iar problema apare atunci când, în loc să își ajusteze convingerile în fața faptelor, oamenii își modifică percepția asupra realității pentru a o face să se potrivească cu ideile lor preexistente. Din acest motiv, este relativ simplu să influențezi un astfel de public, folosind doar câteva cuvinte care rezonează cu convingerile lor, așa cum a făcut Calin Georgescu, care a atras milioane de oameni cu sloganul „apă, hrană, energie”.

Matei Udrea a făcut o comparație, amintind că și Lenin folosea un slogan similar, care promitea „pâine, pace și pământ”.

Dumitru Borţun subliniază că Lenin nu a fost doar un producător de lozinci, ci un teoretician complex, un gânditor profund. Evită simplificările și comparațiile superficiale, argumentând că socialismul, în viziunea lui Lenin, se concretiza în lucruri tangibile precum puterea sovietelor și electrificarea. Aceste idei, deși nu epuizau întregul concept, reușeau să mobilizeze oamenii, care vedeau importanța energiei electrice și a guvernării populare ca fiind echivalente. Borţun amintește un discurs memorabil al lui Lenin către tinerii comsomoliști, în care insista obsesiv asupra importanței educației, repetând cu putere cuvântul „învăţaţi“ pentru a le rămâne întipărit în minte.

Conform lui Matei Udrea, Vladimir Lenin s-a dovedit a fi un comunicator eficient.

Dumitru Borţun l-a descris ca fiind excelent, un comunicator desăvârșit, cu o mare stăpânire de sine.

Dumitru Borţun subliniază carisma lui Lenin, un orator desăvârșit capabil să mobilizeze mulțimi, stârnind entuziasm și loialitate. Dincolo de talentul său de comunicare, Lenin s-a dovedit un strateg abil, reușind să răstoarne un sistem politic puternic în Rusia și să inspire o generație de revoluționari care visau la o societate mai bună. Din păcate, această generație, plină de idealuri, a fost brutal suprimată de Stalin, care i-a trimis în lagărele de muncă din Siberia, unde au fost exterminați prin epuizare și condiții inumane, o metodă diferită de cea a naziștilor, care recurgeau la gazare.

Conform lui Matei Udrea și Dumitru Borțun, regimurile totalitare, precum stalinismul din România, foloseau intens propaganda pentru a-și menține puterea. Această propagandă se baza adesea pe sloganuri atrăgătoare și memorabile, chiar dacă erau false, așa cum ilustrează exemplul românesc: „Stalin şi poporul rus/libertate ne-au adus“. După cum spuneau și italienii, chiar dacă nu este adevărat, sună bine și este eficient. Această tehnică, denumită funcție poetică a mesajului de către Jakobson, avea scopul de a mobiliza masele prin formulări plăcute urechii, amintind de sloganul „Iliescu-apare/Soarele răsare!”.

Dumitru Borţun descrie un anumit tip de discurs, simplu și direct, care amintește de strigătele din folclorul rural. Această formă de comunicare este ușor de reținut și de răspândit, fiind eficientă în special în rândul celor cu o gândire mai puțin analitică, care preferă senzația de a înțelege, chiar dacă nu o fac cu adevărat. Teoriile conspiraționiste, prin structura lor simplă, oferă o iluzie de claritate și siguranță, satisfăcând nevoia de certitudine a oamenilor. În contrast, pentru un public mai critic și solicitant, este necesară prezentarea de argumente solide și dovezi, aspect în care, conform lui Borțun, guvernanții noștri sunt deficienți.

Matei Udrea se întreba dacă politicienii încearcă să atragă voturile celor care au fost atrași de teoriile conspiraționiste, un fenomen care a luat amploare în special în timpul pandemiei.

În momente de criză, precum pandemia de Covid sau războiul actual, oamenii tind să se refugieze în convingeri și valori fundamentale, adânc înrădăcinate în istorie și tradiție. Acesta este un comportament natural, o căutare a siguranței și a încrederii într-un viitor incert, bazată pe ideea unui trecut idealizat, a unei „Vârste de Aur”. Conceptul, inspirat de poemul lui Hesiod, descrie o perioadă mitică, anterioară statului și legilor, percepută ca fiind una de fericire și armonie. Această nostalgie pentru un trecut mai bun se manifestă în diverse forme în diferite societăți aflate în dificultate – de la mitologia germanică pre-creștină promovată de naziști, până la referințele lui Ceaușescu la Burebista și la un presupus stat român antic. Practic, oamenii caută refugiu într-un „timp străvechi”, mai bun și mai frumos, de unde își pot extrage mândria și speranța pentru un viitor mai bun.

Matei Udrea se întreabă cum ar putea primari precum Nicuşor Dan și Ilie Bolojan să ajungă să reprezinte interesele unui anumit segment de populație, sugerând că ar trebui să se gândească la nevoile și perspectivele statului român, în special la nivelul conducerii.

Este o situație extrem de dificilă pentru guvernare. Autoritățile evită să dezvăluie amploarea implicării României în sprijinirea Ucrainei și a Statelor Unite în regiunea Golfului, temându-se de reacția electoratului suveranist, deja nemulțumit de lipsa de transparență. Această reticență este amplificată de fragmentarea electoratului, divizat între diverse formațiuni politice.

În plus, politicienii precum Nicușor Dan și Bolojan evită alegerile anticipate, deoarece ar repeta rezultatele din 2024, o perspectivă care îi îngrijorează. Guvernul se află într-o poziție delicată, fiind nevoit să echilibreze necesitatea de a lua măsuri și decizii cu menținerea liniștii electoratului sensibil.

Situația este și mai complexă pentru lideri precum Grindeanu, care trebuie să respecte acordurile de coaliție, dar și să țină cont de interesele baronilor locali și ale funcționarilor care beneficiază de pe urma sistemului bazat pe relații și pile, o practică moștenită din perioada comunistă. Această tensiune internă se manifestă prin comportamentul contradictoriu al acestor politicieni, care în ședințele de coaliție votează în conformitate cu liniile partidului, dar în public se poziționează ca fiind în opoziție față de reforme, pentru a satisface interesele propriilor susținători.

O bună parte din alegătorii PSD sunt persoane care ocupă funcții în sectorul public și au beneficiat de avantaje oferite de partid, considerate nejustificate. Se sugerează că acești oameni nu și-au îmbunătățit abilitățile prin muncă sau educație, dar au ajuns în poziții de conducere fără a fi merituoși, iar această bază electorală solidă a început să se erodeze, o parte dintre ei îndreptându-se către partidul AUR.

Analistul Matei Udrea subliniază că, în ultimul an și jumătate de la votul din 2024, Partidul Social Democrat a înregistrat o scădere semnificativă în preferințele electoratului, conform sondajelor de opinie. În timp ce la alegeri a obținut aproximativ 23% din voturi, acum este cotat în jurul valorii de 15-16%, pierzând astfel o parte importantă din susținători. Udrea se întreabă dacă există strategii prin care PSD ar putea inversa această tendință descendentă.

Dumitru Borţun este de părere că PSD ar putea ajunge chiar la 10% la următoarele alegeri. Explicația sa este că o parte semnificativă a electoratului PSD este formată din bugetari care au beneficiat de favoruri din partea partidului, considerate nemeritate. El critică nivelul lor de educație și competențe, sugerând că mulți ocupă funcții importante fără a avea pregătirea necesară. Borţun afirmă că PSD și-a pierdut o parte din electorat, care s-a îndreptat către AUR, deoarece o mare parte din vechea bază electorală a Partidului România Mare, inclusiv oameni care au trecut la PSD după moartea lui Corneliu Vadim Tudor, erau atrași de valorile naționaliste și de nostalgia pentru trecut, sentimente cu care PSD a flirtat mereu.

Matei Udrea a amintit de o campanie electorală din 2016, în care un slogan important a fost „Mândri că suntem români!”.

Dumitru Borţun subliniază că implicarea în astfel de subiecte indică o anumită orientare. Aduce aminte de perioada 2000-2004, când exista o împărțire clară a rolurilor în discurs între Iliescu și Năstase. Năstase, în special, adopta un discurs axat pe integrarea europeană, fiind necesar să promoveze reforme, o economie de piață și idei pro-europene. Experiența sa didactică și cercetările efectuate la SNSPA, în domeniul analizei discursului politic, au relevat un aspect surprinzător: în cei patru ani de mandat, Adrian Năstase nu a formulat nicio declarație care să reflecte valorile social-democrate.

Matei Udrea subliniază că Ion Iliescu a reluat o anumită misiune, iar Dumitru Borțun confirmă acest lucru, menționând că Iliescu revenise la discursuri despre dreptate, sărăcie și patriotism, adoptând un ton naționalist. Borțun amintește de o vizită a ambasadorului american, care avertiza cu privire la corupție și impactul acesteia asupra imaginii României. Reacția lui Iliescu a fost considerată inadecvată, acesta deviind discuția spre corupția existentă și în Statele Unite și punând la îndoială dreptul ambasadorului de a oferi sfaturi. Borțun argumentează că această atitudine reprezintă un reflex naționalist, o încercare de a proteja imaginea României de critici, chiar și atunci când acestea sunt justificate, și de a promova idei naționaliste exagerate.

Matei Udrea s-a întrebat dacă Ion Iliescu și Adrian Năstase, deși comunicau mesaje aparent contradictorii – Iliescu apelând la sentimente populiste și naționaliste, iar Năstase promovând reforme și o orientare pro-europeană – înțelegeau reciproc aceste strategii și le coordonau în vreun fel.

Dumitru Borţun a confirmat că exista o înțelegere reciprocă, dar a menționat că aceasta era împărțită sau fragmentată.

Conform lui Dumitru Borţun, PSD ar fi trebuit să asume o perioadă de guvernare axată pe reforme economice, pregătind țara pentru aderarea la Uniunea Europeană – o adaptare necesară, comparabilă cu potrivirea unui ștecher într-o priză. În plus, partidul trebuia să își mențină sprijinul din partea electoratului său numeros, care manifesta sentimente naționaliste.

În cadrul PNL există persoane care se opun reformelor, fiind confortabilizate de statutul lor actual și de beneficiile pe care le obțin, precum indemnizații din Consiliile de Administrație și poziții politice care le permit să profite de pe urma unor avantaje financiare.

Matei Udrea pune la îndoială dacă schimbarea de conducere din PNL, cu noii lideri precum Bolojan și Ciucu, va reuși să redreseze formațiunea politică.

Dumitru Borţun susţine că performanța ar fi posibilă, însă este împiedicată de o facțiune din partid, formată din persoane care s-au îmbogățit considerabil și nu doresc schimbări. Acești oameni și-au creat un stil de viață opulent, cu case luxoase, mașini multiple, studii costisitoare pentru copii în străinătate și vacanțe extravagante. Pentru a-și menține acest nivel de trai, ei sunt dispuși să se agațe de funcții politice și de indemnizații din Consiliile de Administrație, profitând de oportunități de corupție, inclusiv primind cadouri scumpe, precum mașini de lux.

Conform lui Matei Udrea, care este întrebarea crucială acum: cum ar trebui să comunice Nicușor Dan, în rolul său de președinte, și Ilie Bolojan, ca viitor premier, cu publicul?

Dumitru Borţun apreciază rigurozitatea celor implicaţi, însă critică lipsa de transparență totală, ceea ce duce la interpretări eronate și neînțelegeri. El exemplifică situația cu un exemplu personal, unde o intenție bună poate fi percepută greșit. A fost surprins de atitudinea lui Nicușor Dan, în special de afirmația „noi știm mai bine”, mai ales având în vedere că acesta inițiase chiar întâlniri directe cu oamenii.

Dumitru Borţun a criticat faptul că nu se consultă cu cei care ar trebui să fie implicați în procesul de numire a procurorilor, subliniind că nu se ia în considerare opinia lor și nu li se solicită sugestii.

Este o greșeală gravă să intimidezi pe cineva sugerând că deții o cantitate de informații de zece ori mai mare decât a lui, deoarece denotă aroganță și lipsă de umilință. În plus, nu ar trebui să ceri oamenilor obișnuiți să ofere soluții sau evaluări, deoarece aceștia nu sunt plătiți pentru a face asta; rolul lor este asigurat de consilierii tăi. Dacă aceștia din urmă sunt ineficienți, problema trebuie adresată lor, nu publicului. Este inadecvat să promiți rezultate viitoare, ca și cum ai vinde ceva ce nu ai. În cazul specific al femeii din Iași, competența ei este pusă la îndoială, fiind acuzată de manipularea probelor într-un proces bisericesc și, în general, de o exprimare lingvistică deficitară, care trădează o lipsă de profunzime juridică.

Se pare că Nicuşor Dan are un stil de comunicare care ar putea îngreuna colaborarea cu consilierii săi, creând dificultăţi în obţinerea de sfaturi sau în dialogul constructiv, o situaţie întâlnită uneori la unii lideri politici.

Matei Udrea a întrebat despre echipa de consilieri a lui Nicuşor Dan, dorind să afle părerea interlocutorului despre aceasta.

Dumitru Borţun afirmă că nu îi recunoaște pe unii politicieni, sugerând că diferența de vârstă sau lipsa colaborărilor anterioare ar putea fi un motiv. Cu toate acestea, este îngrijorat de modul în care aceștia se prezintă public și de sfaturile pe care le oferă, punând la îndoială competența lor. Critică, de asemenea, toleranța excesivă față de PSD, pe care o consideră principalul responsabil pentru situația dificilă în care se află România. Îl susține pe Bolojan, văzându-l ca pe o persoană care încearcă să redreseze situația prin reforme și măsuri concrete împotriva deciziilor luate de guvernările anterioare, considerate a fi acte de corupție și mită electorală, menite să câștige voturi pe termen scurt.

Matei Udrea subliniază că, de data aceasta, abordarea respectivă nu a avut succes.

Conform lui Dumitru Borţun, inițiativa nu a avut succes din cauza numărului insuficient de participanți.

Matei Udrea subliniază că modelul actual nu a dat rezultate nici în perioada comunistă, sugerând o ineficiență persistentă.

Dumitru Borţun subliniază că, deși o sumă mică de bani, cum ar fi 100 de lei la un salariu modest, poate părea importantă, oamenii tind să se concentreze pe detalii minore, pierzând din vedere imaginea de ansamblu. Această tendință, combinată cu o politică care oferă doar beneficii imediate, mai ales în preajma alegerilor, este o formă de manipulare. El critică politicienii români pentru că pun interesele de partid, sau chiar interesele personale și de familie, deasupra binelui național și pentru incapacitatea lor de a gândi dincolo de ciclul electoral de patru ani. Această lipsă de viziune pe termen lung, conform lui Borţun, este cauza guvernării ineficiente. În plus, își exprimă îngrijorarea că Nicușor Dan ar putea adopta o strategie similară cu cea a lui Klaus Iohannis, adică să se alieze cu partidele pe care le critica inițial, inclusiv cu PSD, și să accepte ieșirea USR din guvernare.

Conform lui Dumitru Borţun, USR se distinge ca un partid reformator autentic, fiind alături de o fracţiune din PNL în acest sens.

Matei Udrea a sugerat că, în opinia interlocutorilor săi, ar fi logic ca și Bolojan să demisioneze simultan cu USR.

Dumitru Borţun este de părere că, dacă Nicuşor Dan ar fi cu adevărat fidel promisiunilor electorale, ar insista pentru formarea unui guvern fără PSD, chiar dacă asta ar însemna că actualul guvern cade. Însă, se teme că, la fel ca și Klaus Iohannis, și Dan ar putea ceda presiunilor și teamei de instabilitate politică, de reacții negative din partea presei și a marilor proprietari de media, preferând compromisuri pentru a-și proteja imaginea și funcția.

Matei Udrea a criticat compromisurile făcute, considerându-le nefavorabile pentru România. Dumitru Borțun a mers mai departe, afirmând că aceste compromisuri sunt chiar dezastruoase, mai ales dacă reforma nu este continuată.

Un punct slab al lui Ion Iliescu a fost lipsa de intuiție în a alege oamenii potriviți. În schimb, Traian Băsescu a ales să se însoțească de persoane cu legături în domeniul serviciilor secrete, creând un cerc restrâns de ofițeri de informații. Această dinamică i-a creat o stare de confort, asemănătoare cu cea de pe o navă. Se pare că o situație similară s-a creat și în jurul lui Klaus Iohannis.

Matei Udrea l-a întrebat dacă experiența sa ca fost consilier prezidențial i-a oferit o perspectivă asupra modului în care funcționează Palatul Cotroceni. A sugerat că președinții, odată ajunși la putere, ar putea fi izolați într-un mediu artificial, creat de serviciile secrete, liderii partidelor și consilierii, pierzând astfel contactul cu realitatea și cu ideile și principiile inițiale.

Conform lui Dumitru Borţun, ideea de a avea consilieri influenţați de servicii secrete este teoretic posibilă. Totuși, experiența sa din perioada în care a lucrat la Cotroceni, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu (1992-1996), nu a confirmat această ipoteză. Iliescu a ales oameni pe care îi cunoștea bine, cu care colaborase în diverse funcții din trecut, ceea ce i-a permis să-și selecteze consilierii în funcție de preferințele sale. Borţun a simțit adesea că ideile și sfaturile echipei sale nu ajungeau întotdeauna la președinte, sugerând că acesta ar putea primi informații și din alte surse, ceea ce l-a făcut să suspecteze o influență a serviciilor secrete. Într-o discuție tensionată, Iliescu a menționat ironic că cea mai bună consilieră a sa este soția sa, Nina, lăsând să se înțeleagă că aceasta ar putea fi sursa sa principală de sfaturi, mai degrabă decât serviciile secrete.

Conform lui Dumitru Borţun, încrederea în oameni este esențială, însă Ion Iliescu avea o slăbiciune în acest sens: nu era un bun evaluator al caracterelor. Se atașa excesiv de anumite persoane, le apăra cu vehemență, în timp ce pe alții îi ignora, adesea fără motive întemeiate, bazându-se pe simple impresii. În contrast, Traian Băsescu a ajuns să fie înconjurat de foști agenți ai serviciilor secrete, oameni care, în cele din urmă, au părăsit echipa, realizând că nu se potrivesc. Borţun sugerează că Băsescu se simțea confortabil în acest mediu, asemănător cu atmosfera de pe o navă, și adaugă că o situație similară pare să existe și în jurul lui Klaus Iohannis.

Conform lui Matei Udrea, echipa de consilieri a demisionat în masă, iar în ultimii ani guvernarea a funcționat cu un personal redus, ajungând chiar să nu mai aibă un purtător de cuvânt.

Dumitru Borţun consideră că Emil Constantinescu a comis o eroare majoră în timpul mandatului său prezidențial: lipsa unui purtător de cuvânt. El susține că declarațiile controversate ale lui Constantinescu, precum justificarea acțiunilor SUA în Iugoslavia, ar fi trebuit transmise prin intermediul unui purtător de cuvânt, care ar fi putut asuma responsabilitatea și demisiona dacă era necesar, protejându-l astfel pe președinte. Constantinescu, după ce a părăsit funcția, i-a mărturisit lui Borţun că, din punct de vedere al comunicării, a fost cel mai slab președinte din Europa, comparându-se constant cu liderii europeni.

Matei Udrea îl vedea pe Dumitru Borțun ca pe o figură importantă la nivel regional, în timp ce acesta din urmă recunoștea rolul său de lider, însă sublinia lipsa de abilități în comunicare.

Președintele Iohannis a exemplificat într-un mod evident lipsa de competență, manifestând o abordare în care biroul său era gol, fără probleme sau sarcini concrete. Spre deosebire de Nicușor Dan, care se confruntă cu o mulțime de dosare pe care le analizează cu atenție, Iohannis părea să nu aibă nicio responsabilitate imediată.

Dumitru Borţun afirmă că a ajuns la concluzia că Klaus Iohannis nu avea calitățile necesare pentru a ocupa funcția de președinte. Inițial, Borțun aprecia tăcerea lui Iohannis, crezând că denotă înțelepciune și inteligență, dar acum consideră că era semn de lipsă de profunzime. După părerea sa, Iohannis nu era motivat de vreo viziune pentru o Românie mai bună și a avut un comportament caracterizat de răsfăț și de așteptarea ca lucrurile să i se aducă pe tavă. Borțun consideră acest comportament inacceptabil pentru un șef de stat, comparându-l cu modul în care conduc mai puțin pregătiți decât liderii din Emiratele Arabe Unite. El ilustrează situația lui Iohannis prin teoria maximei incompetențe a lui Peter, sugerând că a fost promovat dincolo de capacitățile sale, ajungând la un punct în care nu avea nicio sarcină sau problemă pe birou.

Matei Udrea se întreabă cum se simte Nicuşor și se gândește dacă acesta ar putea fi într-o situație dificilă sau într-o stare proastă.

Dumitru Borţun recunoaște existența unor dosare care nu au fost clarificate, afirmând că se gândește mult la ele și le analizează cu atenție. El face o paralelă cu teoriile despre leadership, explicând că există două categorii: lideri orientați spre obiective și lideri orientați spre oameni. Ion Iliescu, după părerea sa, s-a încadrat în a doua categorie, fiind deosebit de eficient în acest sens în timpul primului său mandat, deși acesta din urmă a fost, conform lui, afectat de manevre politice menite să-i împiedice participarea la alegeri ulterioare.

Dumitru Borţun rememorează perioada 1990-1992 ca fiind una dificilă, dar apreciază mandatul lui Ion Iliescu din 1992 până în 1996, considerându-l un factor stabilizator care a menținut unitatea națională și a armonizat diversele grupuri sociale. Iliescu a fost un mediator eficient, însă a eșuat în implementarea reformelor economice, care au fost realizate ulterior de Emil Constantinescu. Constantinescu, deși concentrat pe obiective, a avut dificultăți în a construi relații și a renunțat la un nou mandat, simțind că este depășit de sistem.

În prezent, Borţun critică lipsa de abilități interpersonale a primarului Nicuşor Dan, comparându-l cu un matematician obsedat de găsirea de soluții, dar incapabil să interacționeze eficient cu ceilalți. Deși a votat cu Dan, motivat de necesitatea unui lider hotărât și neinfluențat de opinia publică, Borţun consideră că primarul interimar al Clujului, Bogdan Bolojan, un alt matematician, este mai potrivit pentru a aborda problemele cu determinare și independență.

Matei Udrea a remarcat că și persoana respectivă are o diplomă în Matematică.

Dumitru Borţun consideră că Viorel Bolojan este o alegere mai potrivită pentru funcția respectivă decât Nicușor Dan, anticipând o evoluție nefavorabilă a acestuia. El avertizează că o eventuală revenire a unei formule politice asemănătoare USL ar fi extrem de dăunătoare pentru țară, deoarece politicienii implicați sunt concentrați exclusiv pe interese personale și de grup, fiind incapabili să gestioneze binele comun. Borțun subliniază că această ipocrizie generalizată erodează încrederea, atât între ei, cât și în ochii cetățenilor, care sunt din ce în ce mai dezamăgiți și dispuși să voteze cu oricine, chiar și cu candidați neconvenționali, doar pentru a scăpa de politicienii pe care îi percep ca fiind mincinoși și corupți. Această atitudine reflectă o revoltă morală profundă a populației.

Afirmația lui Iliescu, conform căreia corupția este înrădăcinată în cultura noastră și necesită soluții radicale, pare a fi corectă. Altfel, riscăm să fim percepuți așa cum ne-au văzut lideri precum Bismarck, Napoleon al III-lea sau țarul Nicolae, care au sugerat că a fi român nu reprezintă o identitate, ci o ocupație, o modalitate de a profita. Se pare că au intuit lipsa noastră de principii și idealuri, înlocuite de interese personale.

În ciuda eforturilor depuse, coaliția de guvernare formată din PSD și PNL nu a reușit să califice candidații săi în turul decisiv al alegerilor prezidențiale din 2024 și 2025, de două ori într-un interval scurt de timp.

Dumitru Borţun subliniază că oamenii, în special cei simpli, au un simţ al adevărului foarte dezvoltat. El amintește de discuțiile sale din campaniile electorale cu oameni obișnuiți, ca doamna Lina sau doamna Rada, care posedă un instinct puternic de a recunoaște minciuna și falsitatea. Această capacitate, bazată pe bun-simț, le permite să identifice imediat pe cei care încearcă să-i păcălească, chiar dacă nu pot explica întotdeauna de ce. Borţun sugerează că această abilitate este estompată în rândul celor care sunt interesați doar de funcții și privilegii, dar rămâne vie la oamenii simpli, lipsiți de interese ascunse, care pot „simți” adevărul, asemenea unui personaj din basme.

Dumitru Borţun trage o paralelă între povestea „Hainele cele noi ale împăratului” și realitatea politică românească. El susține că, la fel ca în poveste, doar un copil, lipsit de interese personale, are curajul să spună adevărul – că regele este gol. În România, o parte a populației, mai ales la sate, pare apolitică și ignoră realitatea, chiar crezând uneori în figuri politice demult depășite. Totuși, există și o parte a populației care este conștientă de corupție și de acțiunile incorecte ale politicienilor.

Borţun amintește de experiențele sale în Teleorman, pe vremea lui Dragnea, unde, deși critica public figura acestuia, era întâmpinat cu reacții ambivalente. Oamenii recunoșteau că Dragnea era un hoț, dar acceptau acest lucru ca pe o normalitate, chiar sperând ca acesta să lase ceva „în urmă”. Această mentalitate se manifestă și în afirmația ironic-cinică: „Să fure, dar să lase ceva după ei!”.

Un exemplu recent este declarația lui Ghiță, care, înainte de a fugi din țară, s-a plâns de posibila corupție a străinilor, fiind imediat corectat de Denise Rifai, care a subliniat preferința pentru „hoții noștri”. Această atitudine, conform lui Borţun, reflectă o toleranță profund înrădăcinată față de corupție, o mentalitate conform căreia „sunt hoții noștri”.

Dumitru Borţun susţine că problema corupţiei în România are rădăcini adânci în cultura noastră, o idee exprimată și de Ion Iliescu. El crede că este nevoie de o schimbare fundamentală a mentalității, o adevărată „resetare culturală”, pentru a combate acest fenomen. Borţun amintește de observații similare făcute de personalități istorice precum Bismarck, Napoleon al III-lea și țarul Nicolae, care sugerau că a fi român nu este o chestiune de identitate națională, ci mai degrabă o profesie, bazată pe interese materiale. Această lipsă de valori și idealuri, combinată cu o mentalitate pragmatică și orientată spre profit, inclusiv prin mijloace necinstite, face dificilă o comunicare eficientă și bazată pe încredere. În lipsa unei morale clare și a respectării angajamentelor, comunicarea devine incoerentă și imprevizibilă.

Matei Udrea ridică o problemă alarmantă: o serie de campanii online și televizate par să vizeze în mod special femeile care ocupă poziții importante. El subliniază că ministrul de Externe, Oana Țoiu, a fost ținta unor atacuri dure, bazate pe aspectul fizic și pe insinuări legate de competență și potrivire pentru funcție. Aceeași tactică, spune Udrea, se observă acum și în cazul partenerului președintelui, cu comentarii jignitoare despre aspectul fizic, statutul marital și rolul său public. Întreaga sa întrebare este: care este scopul acestor campanii defăimătoare, orchestrate în spațiul online și la televizor, împotriva femeilor care ajung în poziții de conducere?

Dumitru Borţun susține că există campanii denigratoare, care nu vizează direct persoanele atacate, ci mai degrabă pe adversarii lor politici. El exemplifică, spunând că atacurile asupra primei doamne sunt menite să-l afecteze pe Nicușor Dan, iar cele asupra Oanei Țoiu sau a Dianei Buzoianu, pe Bolojan. În esență, conform lui Borțun, aceste campanii vizează pe cei care propun reforme, deoarece acestea amenință un sistem bazat pe avantaje și privilegii. El subliniază că aceste atacuri nu provin exclusiv din partea AUR, și pune la îndoială capacitatea partidului de a organiza și finanța astfel de operațiuni complexe.

Matei Udrea se întreabă, cu o undă de nedumerire, cine ar putea fi responsabil pentru acea sarcină.

Dumitru Borţun îi identifică pe cei care se opun reformelor ca fiind o elită privilegiată, o castă care a creat probleme serioase în societatea românească.

Cine ar putea fi în spatele acestei situații? Ar putea fi vorba de oligarhi?

Într-o intervenție, Dumitru Borțun l-a acuzat pe Voiculescu că ar fi influențat procesul de selecție al candidaților PSD, sugerând că acesta ar fi aranjat plasarea a 100 de persoane pe listele electorale ale partidului.

Matei Udrea a întrebat dacă este vorba de anul curent, 2024, iar Dumitru Borțun a confirmat afirmativ.

Matei Udrea a menționat că Dumitru Borțun susține un grup de aproximativ 100 de persoane, pe care le consideră loiale, deoarece PSD are nevoie de persoane care să comunice mesajele partidului, inclusiv prin intermediul trustului Antena. Borțun a fost indignat în timpul unei emisiuni la Antena 3, unde participa la o dezbatere despre proiectul de țară al lui Mircea Geoană, singurul candidat, după părerea sa, care avea o viziune coerentă. A fost surprins de intervenția Oanei Zamfir, care a ales să îl atace pe Geoană pe tema relațiilor sale personale, în loc să discute despre problemele importante pentru viitorul țării. Udrea a simțit că era forțat să răspundă în apărarea familiei Geoană, în timp ce el venise să susțină ideile din cartea lui Mircea Geoană. Indignarea sa a fost amplificată de faptul că, în aceeași zi, aflase că soțul Oanei Zamfir figura pe listele PSD.

Da, este vorba despre senatorul Daniel Zamfir, a confirmat Matei Udrea.

Dumitru Borţun este ferm în opinia sa, acuzând-o pe Voiculescu de manipulare. Consideră că rolul ei în emisiune era nepotrivit, lipsindu-i neutralitatea necesară. Observă că toți cei prezenți păreau să aibă o poziție predefinită, cu excepția lui Mircea Badea, care, în ciuda unor aspecte discutabile, știe să își asume un rol. Borțun regretă că această ipocrizie s-a infiltrat în societate, dar apreciază că există oameni care o resping și o pedepsesc la vot, în timp ce alții cedează și devin ei înșiși parte a acestei duplicități, adoptând o strategie de a spune una și a gândi alta pentru a supraviețui.

Situația de la Ministerul de Externe este extrem de problematică, fiind un loc unde influența politică și prezența foștilor agenți ai serviciilor secrete sunt omniprezente, o moștenire din perioada comunistă pe care nimeni nu a reușit să o schimbe. Această structură rigidă și lipsită de reformă a creat un mediu disfuncțional.

Matei Udrea a ridicat problema campaniilor abuzive la adresa femeilor, subliniind că acestea exploatează prejudecăți întunecate și sentimente negative adânc înrădăcinate în societate, cum ar fi misoginismul ascuns sau tendința de a privi oamenii ca fiind inferiori. El a menționat că și unii membri ai Parlamentului AUR se implică în astfel de acțiuni, răspândind imagini false.

Campaniile electorale au coborât la un nivel degradant, concentrându-se pe aspecte superficiale și triviale, precum înfățișarea fizică sau modul de îmbrăcare al politicienilor, în loc să se analizeze meritele lor personale. Discuțiile sunt reduse la nivel local, ignorând o analiză mai profundă a problemelor.

În opinia sa, Ministerul de Externe este sufocat de vechi rețele de influență și ofițeri de informații, o moștenire din perioada comunistă, care rezistă oricărei tentative de reformă. O persoană care a încercat să schimbe situația i-a descris rezistența ca pe o plasă invizibilă, menținută de serviciile secrete (SRI și SIE), care împiedică orice progres.

Similar, ministra Mediului a stârnit furia unor grupări mafiote din domeniul forestier și al apelor, fiind ținta unor atacuri concertate. Partidul AUR profită de aceste campanii, exploatând nemulțumirea față de orice formă de guvernare, imitând tactici similare folosite la protestul minerilor din Piața Victoriei, unde au încercat să se asocieze cu acțiunea pentru a-și promova propriile interese. Borțun nu consideră AUR ca fiind inițiatorul acestor campanii sistematice, ci mai degrabă ca un oportunist care se agață de momentele de criză pentru a-și face auzită vocea.

Matei Udrea își exprimă recunoștința față de profesor.