Transmiterea virusurilor de la animale la oameni: Nu mai e obligatorie mutația genetică

Advertisement

Advertisement

În trecut, se credea că virusurile transmise de la animale către oameni se adaptează prin modificări genetice, făcându-le capabile să ne infecteze. Totuși, cercetările recente sugerează că realitatea este mai complexă decât se bănuia inițial.

Conform unui studiu recent publicat în Cell, virusurile zoonotice responsabile pentru epidemii și pandemii recente nu au demonstrat, în general, modificări semnificative care să indice o adaptare la oameni înainte de a provoca infecții.

Studiile indică faptul că virusurile respective aveau deja potențialul de a infecta oameni și de a se răspândi, fiind crucială interacțiunea dintre oameni și aceste virusuri, nu apariția unor modificări genetice recente.

Transmiterea bolilor de la animale la oameni, cauzată de virusuri zoonotice, reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică. Cercetătorii subliniază că această răspândire este accelerată de acţiunile umane, cum ar fi contactul strâns cu animalele de companie, defrișările și distrugerea mediului natural, precum și tranzacțiile cu animale sălbatice.

Oamenii de știință de la Facultatea de Medicină a Universității California – San Diego (UCSD) au studiat structura genetică a unor viruși responsabili de epidemii majore, printre care se numără virusurile gripale A, Ebola, Marburg, variola maimuței (mpox), SARS-CoV și SARS-CoV-2.

Studiul s-a concentrat pe perioada de timp care a precedat tranziția la viața umană, cu scopul de a descoperi indicii ale unor modificări biologice care au ajutat la această adaptare.

O celulă aflată în proces de moarte celulară programată (apoptoză), colorată în roz pentru a fi vizualizată mai bine, prezintă o încărcare masivă cu virusul SARS-CoV-2, reprezentat prin culoarea verde. Această imagine, obținută cu ajutorul unui microscop electronic și colorată artificial, a fost extrasă dintr-o probă prelevată de la un pacient. (Sursa: National Institute of Allergy and Infectious Diseases/NIH/Flickr, disponibilă sub licență de domeniu public)

Pentru a înțelege mai bine evoluția virusului, oamenii de știință au analizat relațiile sale cu alte virusuri și modul în care a fost influențat de selecția naturală în trei etape cruciale: în interiorul animalelor pe care le infectează, înainte de a ajunge la oameni și imediat după ce a început să se răspândească în rândul populației umane.

Studiile indică faptul că, inițial, virusurile erau supuse unor presiuni evolutive obișnuite, fără semne de adaptare specială pentru infectarea oamenilor. Schimbările semnificative în evoluția lor au apărut doar odată cu răspândirea virusurilor în populația umană.

Cercetătorii argumentează că descoperirile lor pun la îndoială presupunerea conform căreia virusurile responsabile de pandemii posedă caracteristici evolutive unice, chiar înainte de a infecta oamenii.

Deși multe virusuri nu sunt create special pentru a se răspândi între oameni, multe dintre ele au deja această abilitate, iar transmiterea lor depinde în principal de contactul direct între persoane.

Cercetarea este importantă și în contextul discuțiilor despre modul în care a apărut virusul SARS-CoV-2, responsabil pentru pandemia Covid-19. Studiul nu a găsit nicio dovadă că virusul ar fi fost creat artificial într-un laborator sau că s-ar fi dezvoltat semnificativ într-o altă specie animală înainte de a infecta oamenii. Rezultatele sugerează că virusul ar fi putut apărea în mod natural, prin transmiterea de la animale la oameni.

În timpul testării metodei, cercetătorii au observat diferențe semnificative în evoluția virusurilor cultivate în laborator comparativ cu cele care s-au transmis în mod natural, ceea ce a permis o mai bună evaluare a acesteia.

Studiile recente sugerează că pandemia de gripă H1N1 din 1977, care a reapărut după o pauză de două decenii, ar fi putut avea o origine artificială, posibil într-un laborator. Analizele genetice ale virusului indică modificări care seamănă cu cele întâlnite la virusuri modificate în laborator sau la cele utilizate în producția de vaccinuri vii atenuate.

Experiența acumulată din studiul pandemiilor trecute poate fi valorificată pentru a ne pregăti mai bine împotriva amenințărilor viitoare. Chiar dacă nu putem exclude complet riscul unor accidente în laboratoare, datele actuale sugerează că majoritatea focarelor pandemice recente au apărut ca urmare a trecerii naturale a virusurilor de la animale la oameni.

Studiul sugerează că cea mai eficientă strategie pentru a evita pandemiile viitoare este diminuarea contactului dintre oameni și virusurile care circulă în rândul animalelor. Aceasta se poate realiza prin supraveghere atentă, implementarea unor măsuri preventive și restricționarea interacțiunilor cu animale care ar putea reprezenta un pericol.