De ce superputerea globală nu reușește să încheie conflictul cu Iranul

Advertisement

Advertisement

Donald Trump a lăsat de înțeles în mod repetat Ucrainei că nu are resurse semnificative de oferit în conflictul său prelungit cu Rusia. Acum, însă, președintele american se confruntă cu o examinare din ce în ce mai atentă a eficacității propriilor sale strategii și instrumente în confruntarea cu Iranul, conform CNN.

Privind situația de ansamblu, Statele Unite, având o populație mult mai numeroasă decât cea a Iranului, o armată de neegalat și o economie dominantă, par să aibă un avantaj considerabil. În plus, forța militară a Israelului, susținută de o rețea extinsă de informații, face ca balanța puterii să apară extrem de dezechilibrată.

Iranul, deși a suportat greutăți considerabile impuse propriului popor, a reușit să transforme anumite avantaje minore în pârghii de presiune asupra Statelor Unite, depășind simpla supraviețuire. Observatori susțin că Teheranul a acumulat un avantaj strategic. După o lună de la izbucnirea conflictului, situația s-a mutat de la o confruntare directă la o luptă pentru influență și exercitarea presiunii, iar președintele Trump, deși dispune de resurse considerabile, ezită să recurgă la măsurile distructive necesare pentru a obține o victorie decisivă.

Deși nu are capacitatea de a învinge militar Statele Unite și Israelul, Iranul a recurs la o strategie riscantă: blocarea Strâmtorii Hormuz. Această acțiune, vitală pentru transportul de energie, a paralizat economia globală și a exercitat o presiune considerabilă asupra Statelor Unite din punct de vedere politic.

Un punct slab crucial, care pune la îndoială avantajul militar al Statelor Unite, a fost adus în discuție într-o conferință de presă organizată la Casa Albă.

Concesia Iranului de a permite trecerea a încă 20 de nave petroliere prin Strâmtoarea Ormuz, prezentată de purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt ca un succes al eforturilor diplomatice ale președintelui, este o imagine înșelătoare. Statele Unite, având statutul de superputere, nu ar trebui să fie nevoite să negocieze compromisuri în astfel de situații.

Chiar dacă recent au fost permise 20 de petroliere să treacă, volumul este neglijabil în comparație cu cele peste 100 de nave care tranzitau zilnic înainte de conflict, conform statisticilor ONU. Prin urmare, această aparentă reușită diplomatică nu reprezintă decât o încercare de a-și recâștiga o mică parte din influența anterioară, care era, de fapt, dăunătoare.

Deși Statele Unite posedă forța militară necesară pentru a restabili controlul în zona respectivă, o intervenție navală ar putea fi exploatată de Iran în avantajul său, prin campanii de propagandă, mai ales dacă ar suferi pierderi. O acțiune militară pe teren ar expune trupele americane la riscuri semnificative și ar putea destabiliza și mai mult situația politică internă a președintelui american.

Alte ținte potențiale, cum ar fi insula Kharg, esențială pentru exporturile de petrol iraniene, ar putea fi supuse unor măsuri similare. Chiar dacă președintele Trump a exprimat interesul de a controla resursele petroliere ale Iranului, o astfel de acțiune ar putea avea un impact devastator asupra economiei iraniene, fără a garanta că guvernul iranian ar accepta situația, putând răspunde cu o forță și mai mare.

Deși Iranul infirmă orice discuții directe, Donald Trump afirmă că se lucrează în secret la o soluționare diplomatică. Totuși, președintele american avertizează că, dacă Teheranul refuză să se așeze la masă, ar putea recurge la măsuri militare de o intensitate nemaivăzută.

Concentrarea unui număr mare de forțe militare, atât infanterie marină cât și trupe aeropurtate, în apropiere a stârnit îngrijorări printre experți, care sugerează că președintele Trump ar putea fi tentat să ia măsuri mai decisive, cum ar fi ocuparea insulei Kharg sau a unor insule din zona Strâmtorii Hormuz. Un analist de renume, Ian Bremmer, avertizează că o astfel de acțiune ar putea declanșa o escaladare a tensiunilor.

Donald Trump a avertizat că, în lipsa unui acord cu Iranul, Statele Unite ar recurge la forța militară, țintind infrastructura energetică iraniană, inclusiv centralele electrice, puțurile de petrol și insula Kharg, posibil chiar și instalațiile de desalinizare. Deși SUA ar avea capacitatea de a face acest lucru, un astfel de atac ar declanșa inevitabil ripostări din partea țărilor aliate din Golf, ar destabiliza piețele globale și ar crește semnificativ probabilitatea unei recesiuni economice la nivel mondial.

Deși se confruntă cu provocări, Statele Unite dețin un avantaj semnificativ: posibilitatea de a menține presiunea asupra Iranului prin sancțiuni economice, în special în sectorul petrolier. Restricționarea exporturilor de petrol iraniene a slăbit considerabil economia țării, contribuind la nemulțumirile interne și la protestele care au avut loc recent, proteste întâmpinate cu forță de autorități.

Restricționarea exporturilor de petrol iranian ar putea avea consecințe negative și pentru Statele Unite, nu doar pentru Iran. Administrația americană a relaxat recent unele sancțiuni aplicate navelor iraniene, motivul fiind creșterea rapidă a prețurilor la petrol.

Administrația americană nu pare dispusă să facă concesii semnificative Iranului. Propunerile Washingtonului, structurate în 15 puncte, conțin cerințe considerate inacceptabile de către Teheran, precum limitări severe ale programului său de rachete și permisiunea de a naviga neîngrădit prin Strâmtoarea Hormuz.

Deși nu este o superputere militară, Iranul are o influență semnificativă datorită controlului său asupra Strâmtorii Hormuz. Acțiunile sale au generat deja probleme economice și energetice în Africa și Asia, iar o blocare continuă a transporturilor maritime ar putea duce la o criză economică la nivel mondial. În plus, o astfel de situație ar putea avea repercusiuni politice negative pentru administrația Trump.

Ambele țări, Statele Unite și Iranul, au puncte forte din punct de vedere strategic, însă este crucial să le utilizeze cu grijă și discernământ. Ignorarea unei soluții de detensionare ar putea declanșa o situație catastrofală, cu repercusiuni negative atât pentru ele, cât și pentru comunitatea internațională.