Posibile evoluții în conflictul americano-iranian

Advertisement

Advertisement

Situația dintre SUA și Iran devine tot mai tensionată și imprevizibilă, în urma eșecului discuțiilor și a declarației neașteptate a lui Donald Trump despre o potențială interzicere a accesului în regiune.

Deși o încetare temporară a focului, care durează doar două săptămâni, aduce o scurtă liniște, viitoarele acțiuni vor fi cruciale pentru a determina dacă situația va evolua către o escaladare limitată sau către un război de proporții mai mari.

Care este semnificația faptului că negocierile nu au avut succes până acum și ce ne putem aștepta de la discuțiile ulterioare? Vom asista la o creștere treptată a tensiunilor între Iran și Statele Unite, sau ne îndreptăm spre un conflict deschis și amplu?

Conform Mediafax, BBC a analizat patru posibile evoluții ale situației.

După săptămâni de confruntări intense, încetarea focului convenită între Statele Unite și Iran părea să semnaleze o intenție de a gestiona situația dificilă. Totuși, de la bun început, acordul a fost marcat de neclarități și interpretări multiple.

Deoarece părțile implicate au interpretat termenii acordului în moduri diferite – de la aria geografică acoperită și tipurile de ținte vizate, până la modul în care este definită o încălcare a încetării focului – unii analiști sugerează că acesta reprezintă doar o întrerupere temporară a ostilităților, nu o soluție pe termen lung.

Conform lui Behnam Ben Taleblu, cercetător la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington, perspectivele unei înțelegeri păreau extrem de slabe încă de la declanșarea conflictului.

Conform lui Persian, există o serie de divergențe fundamentale între Statele Unite și Iran, care persistă de mulți ani. Conflictul actual nu a diminuat aceste neînțelegeri, ci, dimpotrivă, le-a accentuat.

Situația rămâne tensionată și imprevizibilă, fiind accentuată de informațiile contradictorii oferite de reprezentanții ambelor tabere.

Deși reprezentanții Iranului acuză în mod constant încălcări ale încetării focului, atât Statele Unite, cât și Israelul par să aibă o viziune diferită asupra modului în care au respectat acordul.

Diferențele tot mai mari în modul în care sunt prezentate evenimentele au slăbit încrederea reciprocă și au pus sub semnul întrebării dacă încetarea focului va putea rezista în timp.

În cazul în care tentativele de reluare a discuțiilor eșuează, încetarea focului riscă să devină doar o tactică de amânare, oferind taberelor implicate o perioadă de respiro, consolidare și reevaluare a strategiilor, în pregătirea pentru etapa următoare a conflictului.

Situația ar putea evolua spre un conflict mai grav dacă una dintre părți ar ajunge la concluzia că nu mai are avantaje în starea actuală și ar simți nevoia să intensifice presiunea. De exemplu, Statele Unite ar putea analiza posibilitatea de a viza ținte strategice, precum centralele electrice, podurile sau instalațiile de producție de energie, ca o măsură concretă.

Chiar dacă aceste acțiuni ar putea crea tensiuni imediate, impactul lor ar fi devastator din punct de vedere umanitar și economic, putând declanșa o reacție fermă din partea Iranului. În paralel, Israelul, cu o atitudine rezervată față de discuțiile diplomatice, se profilează ca un actor important în această situație.

Conform cercetătorului în relații internaționale Hamidreza Azizi, există posibilitatea ca Israelul să întreprindă măsuri extreme, cum ar fi eliminarea fizică a unor persoane și oficiali iranieni, chiar și a celor implicați în procesul de negociere.

Amenințarea lui Donald Trump de a închide Strâmtorea Hormuz generează o tensiune crescută și sporește probabilitatea unui conflict, chiar dacă niciuna dintre părți nu dorește activ o escaladare.

Chiar dacă situația ar putea degenera, implicațiile financiare și politice majore – inclusiv un război extins în regiune și dificultăți economice la nivel mondial – ar putea descuraja o astfel de evoluție, cel puțin în viitorul apropiat.

Este posibil ca situația să evolueze spre o confruntare graduală, fără a degenera într-un război total, dar nici fără a se renunța complet la acțiuni militare. Am putea asista la atacuri sporadice, țintite asupra infrastructurii, bazelor militare sau rutelor de transport. În acest context, rolul mediatorilor sau al celor care pot reprezenta părțile implicate ar deveni crucial.

Creșterea implicării grupurilor susținute de Iran, atât în Irak, cât și în zona Mării Roșii, combinată cu o presiune mai mare din partea Statelor Unite asupra acestor organizații, ar putea duce la extinderea conflictului dincolo de zonele actuale, fără neapărat o escaladare violentă directă. Experții numesc această situație un „război ascuns” sau „din umbră”.

Conform lui Hamidreza Azizi, ambele tabere doresc să exercite presiuni reciproce prin diverse mijloace, fără a escalada conflictul într-un război major.

În cazul în care încetarea focului nu este respectată, se anticipează că Iranul ar putea acționa în continuare, folosindu-se de susținătorii săi, în special în Yemen.

Chiar dacă situația pare să se îndrepte spre o rezolvare, există și pericole. Odată cu intensificarea conflictului, crește și riscul unor decizii pripite, iar o singură eroare de judecată, indiferent de intențiile părților implicate, ar putea duce la o escaladare necontrolată a situației.

Chiar dacă negocierile recente din Pakistan nu au avut succes, nu se poate afirma că diplomația a eșuat sau că dialogul este imposibil. Se așteaptă ca Pakistanul, în rolul său de țară gazdă, să continue să medieze și să faciliteze comunicarea între Iran și Statele Unite, sperând să contribuie la găsirea unei soluții.

Având în vedere teama că situația ar putea degenera, țări care au jucat deja rolul de mediatori, precum Qatar, Oman, Arabia Saudită și Egipt, ar putea încerca să intervină, facilitând dialogul și căutând să evite o agravare rapidă a conflictului.

Deși există eforturi de a avansa, orice evoluție pozitivă este condiționată de diminuarea diferențelor majore dintre cele două părți. Propunerile formulate de SUA și Iran, respectiv cele 15 puncte și cele 10 puncte, indică faptul că ambele părți încă insistă pe propriile viziuni și abordări, în loc să găsească un punct de întâlnire.

Chiar dacă se mai pot purta negocieri, o înțelegere rapidă și completă nu se profilează la orizont, cel puțin în viitorul apropiat.

Administrația americană a comunicat că Marina Statelor Unite se pregătește să blocheze accesul navelor, inclusiv al tancurilor petroliere, prin Strâmtoarea Hormuz, practic restricționând traficul maritim către și dinspre Iran.

Teheranul a avertizat că va opri orice vas care plătește taxe de tranzit către Iran în strâmtoarea respectivă, o măsură menită să îi afecteze grav veniturile din petrol, să destabilizeze economia și, indirect, să pună presiune pe China, cel mai mare client al Iranului în ceea ce privește exporturile de petrol.

Conform lui Behnam Ben Taleblu, o posibilă blocare a porturilor iraniene ar putea avea un impact semnificativ, cu condiția să se investească în colectarea de informații și monitorizare, având în vedere întinderea considerabilă a coastei iraniene.

Această acțiune ar însemna, în esență, că guvernul nu ar mai putea vinde produsul său principal pe piața externă, a continuat el.

În schimb, alți experți atrag atenția asupra potențialelor cheltuieli mari pe care o asemenea strategie le-ar putea genera pentru SUA, deoarece ar aduce trupele americane mai aproape de Iran și le-ar crește riscul de a fi ținta unor atacuri.

Pentru ca strategia să dea roade, este necesară o prezență constantă a navelor militare în zonele limitrofe Iranului, o măsură care ar implica cheltuieli considerabile pe termen lung.

Continuarea acestei abordări ar putea duce la scumpirea petrolului și a energiei la nivel mondial. În plus, ar crește riscul ca rebelii Houthi să atace Strâmtoarea Bab al-Mandab, ceea ce ar provoca o nouă creștere a prețurilor petrolului.

În cele din urmă, ceea ce reiese din aceste scenarii este că regiunea a intrat într-o fază în care linia de demarcație dintre război și pace este mai neclară ca niciodată. Eșecul discuțiilor din Pakistan nu semnifică sfârșitul diplomației și nici începutul definitiv al unui război mai amplu. Mai degrabă, indică persistența unei situații de „zonă gri”.

Conform lui Hamidreza Azizi, în ciuda dorinței ambelor tabere de a vedea o rezolvare, o încetare a conflictului nu se conturează în viitorul apropiat.

Situația actuală este marcată de o fragilitate accentuată, unde chiar și acțiunile aparent nesemnificative pot influența dramatic evoluția unei crize. Această incertitudine generală a dus la apariția conceptului de „instabilitate profundă” în regiune, sugerând că regulile care guvernează interacțiunile sunt neclare și viitorul rămâne greu de anticipat.

Situația actuală sugerează că Iranul și Statele Unite se află într-un punct delicat, unde acțiunile militare și tentativele de dialog coexistă. Deși ambele țări își folosesc forța, mențin totuși o formă de comunicare diplomatică, chiar dacă limitată.