Mărturisiri șocante ale soldaților israelieni despre ororile din Gaza: „Am devenit monștri!”

Advertisement

Advertisement

Conform Haaretz, foști soldați israelieni se confruntă cu traume psihologice severe, asemănătoare cu PTSD, după ce unii au participat la uciderea de civili în Gaza, iar alții au fost martori sau au tolerat abuzuri și încercări de acoperire, toate justificate sub pretextul răzbunării. Poveștile lor, prezentate de Haaretz și reluate de News.ro, dezvăluie cicatricile adânci lăsate de aceste experiențe.

Yuval, un nume fictiv folosit pentru a proteja identitatea, este un programator de 34 de ani care a renunțat recent la un loc de muncă într-o companie importantă din domeniul tehnologiei. De luni de zile nu mai merge la birou, descriind perioada premergătoare acestei decizii ca fiind extrem de dificilă, deși inițial nu a realizat amploarea problemei.

În timpul serviciului militar, în decembrie 2023, în sudul Gazei, la Khan Yunis, a avut loc un incident teribil pe care el îl numește „iad”. Un pluton, folosind o dronă, a identificat niște persoane suspecte și a ordonat un atac. Ulterior, s-a descoperit că victimele erau un bătrân și trei tineri, probabil adolescenți, toți neînarmați. După ce au fost împușcați și uciși, comandantul batalionului și subordonații săi au rostit o replică amenințătoare, sugerând că acesta este soarta oricui se opune Israelului.

Îngrozit de ce s-a întâmplat, a preferat să nu spună nimic, simțindu-se incapabil să reacționeze, lipsit de forță și curaj.

După aproximativ trei luni de la evenimentele traumatice, Yuval s-a întors la serviciu, fiind aclamat ca un erou. Cu toate acestea, se simțea copleșit de un sentiment profund de vinovăție și se considera o persoană rea. A încercat să continue să lucreze și să se elibereze de această povară, dar în cele din urmă a decis să demisioneze, iar sentimentul de rușine a devenit din ce în ce mai greu de suportat.

Se simte nevoit să evite ieșirea din casă și, atunci când o face, se îmbracă cu hanorac pentru a nu atrage atenția. A renunțat chiar și la oglinzi, fiind incapabil să se privească, măcinat de o teamă intensă că va fi pedepsit pentru acțiunile sale, deși rațiunea îi spune că acest lucru este absurd. Singurul lucru care îl împiedică să își pună capăt zilelor este promisiunea făcută mamei sale. În prezent, primește îngrijire într-un spital de psihiatrie.

Maya, o studentă la filosofie care locuiește în inima Tel Avivului, are o experiență neobișnuită: în timpul conflictului din Gaza, a servit ca ofițer de resurse umane într-o unitate militară de tancuri, timp de aproape un an.

Într-un avanpost din sudul Gazei, o situație dramatică a lăsat urme adânci. Soldații au depistat cinci palestinieni care au trecut de o zonă interzisă, iar comandantul batalionului a dat ordinul de a trage, chiar dacă nu era sigur că aceștia erau înarmați. Din nefericire, patru dintre ei și-au pierdut viața, iar cel care a supraviețuit a fost arestat. Maya relatează că acesta a fost legat, i-au fost legați ochii și părea să tremure de frig. Mai mult, unul dintre soldați l-a umilit pe prizonier urinându-i în cap, în timp ce ceilalți râdeau.

După o investigație, s-a constatat că persoana respectivă era un simplu locuitor care dorea să se întoarcă acasă, fiind astfel eliberat.

Îi este întipărită în memorie o întâmplare care i-a lăsat o urmă profundă. Sentimentul de vinovăție și rușine o copleșește, iar imaginea vulnerabilității celuilalt nu-i mai părăsește mintea. Se întreabă cu amărăciune cum a putut să rămână pasivă și ce dezvăluie această atitudine despre caracterul ei.

Mulți militari relatează despre acte de violență nejustificată, furturi, utilizarea populației civile drept obstacol în calea atacurilor și tehnici de interogare extrem de dure.

Conform experților, traumele emoționale intense pot genera o „leziune morală”, o afecțiune distinctă de PTSD și mai complexă de gestionat. Aceasta necesită o introspecție profundă și o reconciliere cu propriile fapte, căutând acceptare și iertare. Leziunea morală se manifestă ca urmare a confruntării cu situații considerate o încălcare gravă a principiilor morale, fie ale individului, fie ale celor din jur, și se caracterizează prin emoții puternice precum vinovăție, rușine, furie, dezgust, sentiment de izolare și pierderea sentimentului de identitate.

În prezent, această problemă nu este recunoscută formal în Israel, fiind frecvent considerată o formă de stres posttraumatic. Cu toate acestea, un număr crescând de experți susțin necesitatea recunoașterii sale distincte și crearea unor abordări terapeutice adaptate.

Multe persoane din armată preferă să nu își exprime emoțiile, temându-se că ar putea fi percepute ca fiind vulnerabile sau lipsite de loialitate.

Privind în urmă, se gândea cu tristețe la transformarea sa, o schimbare pe care încă nu îndrăznea să o accepte.