Căsătorii pe termen limitat: O judecătoare propune un model nou pentru relații

Cornelia Olteanu, magistratul care conduce Tribunalul Argeș, sugerează o modificare legislativă care ar permite existența unei forme de căsătorie cu o durată stabilită prin contract, precum 5 sau 10 ani, ca o opțiune diferită față de modelul clasic de căsnicie.
„De ce nu poate fi înțeleasă formula tradiţională ‘până când moartea ne va despărți’ nu ca moartea fizică, ci ca moartea sufletului relaţiei? Oare sufletul relaţiei nu încetează atunci când dispar respectul, încrederea și iubirea?”, este de părere Cornelia Olteanu.
În opinia ei, modul în care ne-am imaginat căsătoria până acum nu se potrivește cu modul în care trăim acum.
Unele cupluri, deși relația lor este marcată de tensiuni sau chiar violență, o mențin artificial, ascunzându-se în spatele ideii de a proteja copilul. Motivațiile pot fi diverse: teama de a se despărți, presiunea socială, frica de a rămâne singuri sau lipsa de putere de a recunoaște că iubirea a dispărut, chiar dacă aparențele sugerează altceva. Judecătoarea subliniază că o căsnicie cu termen limitat nu ar trebui considerată o formă simplă de concubinaj, ci o alternativă la căsnicia tradițională, având potențialul de a fi reabilitată și apreciată pentru valoarea sa morală și spirituală.
Conform perspectivei sale, odată ce perioada stabilită pentru căsnicie se încheie, cuplul are la dispoziție diverse opțiuni: pot prelungi căsătoria printr-o nouă înregistrare la Starea Civilă, pot alege să trăiască într-o relație de concubinaj sau parteneriat civil, pot opta pentru o căsnicie permanentă sau pot decide să meargă pe căi separate.
Motivația din spatele inițiativei a apărut în urma experienței de 16 ani a Corneliei Olteanu ca judecător. Aceasta a observat tendințe îngrijorătoare, reflectate în statisticile oficiale: o diminuare a numărului de căsătorii, o creștere a numărului de copii născuți în afara căsătoriei, dificultăți în procesul de divorț, o creștere a ordinelor de protecție solicitate în instanță în județul Argeș, precum și expunerea publică și trauma emoțională suferită de soți și, în special, de copiii implicați în procedurile de divorț.
Judecătoarea sugerează că, în cazul căsătoriilor temporare, copiii ar putea percepe despărțirea părinților nu ca pe un eșec, ci ca pe o măsură de protecție oferită de stat familiilor cu probleme frecvente de conflict și violență. De asemenea, ar putea înțelege că aceasta este o consecință naturală a expirării termenului legal al căsniciei, privită ca un contract, sau o etapă planificată în evoluția relațiilor familiale. Chiar dacă divorțul este o opțiune, acesta poate fi o experiență extrem de dificilă și dureroasă, fără câștigători reali, ci doar cu răni emoționale. Procesul de divorț poate degenera într-o luptă acerbă, alimentată de orgoliu, care afectează demnitatea soților și, mai ales, echilibrul emoțional al copiilor, care se confruntă cu o situație pentru care nu au fost pregătiți.
În opinia judecătoarei, chiar și o căsnicie cu limitări poate fi o oportunitate constantă de creștere personală. Aceasta poate încuraja partenerii să fie mai conștienți de acțiunile, atitudinea și modul în care se exprimă, să depășească apatia care poate apărea în relații stabile și să se adapteze la nevoile celuilalt, la cerințele copiilor. Mai mult, căsătoria poate ajuta la conștientizarea propriei valori, a potențialului de a oferi și a sentimentului că, uneori, emoțiile inițiale au fost doar trecătoare, insuficiente pentru a susține o iubire durabilă.
O relație de cuplu nu se termină brusc, ci se destramă treptat, când confortul și certitudinea devin atât de mari încât uităm promisiunile făcute și nu mai depunem efortul de a ne alege zilnic partenerul. Moartea ei survine silențios, nu printr-o ruptură evidentă, ci prin lipsa acțiunilor care arată afecțiune și grijă.


