Ultimul schimb, ultima ieșire pe poarta Dacia. Lacrimi, îmbrățișări și zeci de ani de amintiri lăsate în urmă

7 iulie 2026

A fost o zi pe care mulți dintre ei nu și-au imaginat vreodată că o vor trăi. Ieri, aproximativ 200 de angajați ai uzinei Dacia și-au încheiat oficial activitatea, după ce au ales să plece prin programul de plecări voluntare, care prevede acordarea unor salarii compensatorii.

Pentru cei mai mulți, nu a fost doar ultima zi de muncă, ci despărțirea de locul în care și-au petrecut o mare parte din viață. Unii au intrat pentru prima dată pe poarta fabricii în urmă cu două sau trei decenii, iar de atunci Dacia le-a fost mai mult decât un loc de muncă – le-a fost a doua casă.

La finalul programului, emoțiile au fost greu de ascuns. Îmbrățișări, lacrimi, fotografii făcute pentru ultima dată alături de colegi și promisiuni că vor păstra legătura au transformat ieșirea pe poarta uzinei într-un moment încărcat de nostalgie. În urma lor rămân mii de ore de muncă, proiecte, provocări, dar și prietenii legate de-a lungul anilor.

Fiecare dintre cei care au plecat a lăsat o parte din povestea sa între zidurile fabricii. Au contribuit la construirea automobilelor care au purtat numele Dacia în întreaga lume și au fost martori ai transformării uneia dintre cele mai importante uzine din România.

Deși plecarea vine la pachet cu siguranța oferită de salariile compensatorii și cu speranța unui nou început, despărțirea de colegi și de rutina construită în ani nu poate fi măsurată în bani. Pentru mulți, ultimul salut adresat portarului și ultima trecere prin poarta fabricii au însemnat încheierea unui capitol definitoriu al vieții.

Ieri, la Dacia, nu s-a încheiat doar un program de lucru. S-au închis sute de povești profesionale, s-au lăsat în urmă zeci de ani de dedicare și s-a scris o pagină emoționantă din istoria oamenilor care au făcut parte din familia Dacia. Pentru ei, amintirile vor rămâne, iar poarta pe care au trecut-o zilnic ani la rând va avea, de acum înainte, o cu totul altă semnificație.