Rezervele reale de petrol din România și riscul unei crize a carburanților în absența țițeiului din Kazahstan.

Advertisement

Advertisement

Deși oficial România dispune de rezerve de petrol și produse derivate care ar acoperi aproximativ 90 de zile de importuri nete, această cifră nu garantează că țara are combustibil gata de utilizare la pompă pentru o asemenea perioadă.

O analiză publicată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) evidențiază faptul că, în cazul unei stopări prelungite a importurilor de țiței din Kazahstan, România ar fi mult mai vulnerabilă în ceea ce privește motorina decât în cazul benzinei. Studiul simulează o întrerupere a fluxurilor de țiței kazah timp de șase luni, monitorizând stocurile pe o perioadă de 180 de zile.

În prezent, producția anuală de țiței din România este de circa 2,7 milioane de tone, volum care nu poate satisface întreaga cerere internă.

Aproximativ 75% din necesarul de materie primă este suplimentat prin importuri, iar o cotă de peste 60% din aceste importuri provine din Kazahstan.

O ipotetică întrerupere a acestor livrări începând cu 21 iulie 2026 scoate în evidență gradul ridicat de dependență a țării de acest furnizor.

Există și alte surse de aprovizionare, precum Azerbaidjanul, însă eficiența acestora depinde de capacitatea de a crește rapid volumele livrate în caz de criză.

Situația este complicată de faptul că rafinăriile din România sunt configurate pentru anumite tipuri de țiței, ceea ce face ca înlocuirea rapidă a unei surse de materie primă să fie o operațiune dificilă.

Conform datelor europene din 2025, România deținea stocuri de urgență de aproximativ 2,038 milioane de tone.

Deși suma totală pare suficientă pentru a asigura securitatea energetică, detalierea acestor rezerve relevă o realitate mai complexă.

Mai exact, 1,081 milioane de tone (circa 53% din total) sunt constituite din țiței și materii prime destinate rafinării.

Restul, aproximativ 957.000 de tone, sunt produse petroliere finite sau semifinite.

Din această a doua categorie rezultă diverse tipuri de combustibili și derivate.

Prin urmare, nu există în depozite două milioane de tone de carburanți gata de distribuție imediată. Rezervele sunt eterogene, au destinații diferite și necesită timp variabile pentru a fi transformate în produse finale.

O altă problemă majoră este legată de distribuția geografică a acestor rezerve.

Conform Ministerului Energiei, în martie 2026, s-a precizat că doar jumătate din stocuri (pentru 45 de zile) se află fizic în România, restul de 45 de zile fiind delegate în alte state UE.

Aceste rezerve externe, deși existente, nu pot fi utilizate instantaneu.

Într-o situație de criză, acestea trebuie eliberate, transportate, descărcate și distribuite pe teritoriul României. Dacă sunt sub formă de țiței, procesul include și etapa de rafinare.

Mai mult, o criză regională ar putea bloca logistica, transformând transportul (nave, trenuri, autocisterne) și infrastructura portuară în puncte critice de blocaj.

Astfel, cifra de „90 de zile de stocuri” nu trebuie înțeleasă ca o