Angajații Dacia, cu ochii în lacrimi! „În maxim trei ani fabrica se ÎNCHIDE”

MI0VENI. La finalul schimbului întâi, poarta 8 a uzinei Dacia nu mai are nimic din agitația obișnuită a unui loc în care, zi de zi, mii de oameni intră și ies de la muncă. Oamenii pleacă spre case în grupuri mici. Unii discută între ei, alții merg tăcuți, cu privirea în pământ.

În ultimele zile, printre muncitorii uzinei se vorbește tot mai apăsat despre viitorul fabricii. Nu despre ce mașini vor mai fi produse anul viitor sau despre următoarea investiție, ci despre o întrebare mult mai grea:

Cât timp va mai exista Dacia la Mioveni?

La poarta 8, mai mulți angajați cu care am stat de vorbă au vorbit despre aceeași teamă. Unii cred că, dacă lucrurile nu se schimbă radical, uzina ar putea intra într-un proces de restrângere care, în câțiva ani, ar putea duce chiar la închiderea ei.

„Noi nu mai avem siguranța pe care o aveam înainte. Înainte știai că Dacia e aici și că ai de lucru. Acum tot timpul auzi de plecări, de producție mai mică, de modele care nu mai vin la Mioveni. Normal că ne gândim la ce va fi peste doi-trei ani”, spune unul dintre angajații întâlniți la ieșirea din schimb.

Un alt muncitor este și mai direct:

„Eu vă spun sincer: dacă nu se schimbă ceva radical, în maximum trei ani putem să nu mai avem uzina asta. Poate nu se închide dintr-o dată, dar dacă tot reduc oamenii, dacă reduc producția și nu mai aduc modele noi, până la urmă ce rămâne?”

Nu este vorba despre o decizie oficială privind închiderea uzinei. Dacia nu a anunțat că va părăsi Mioveniul. Dimpotrivă, compania continuă să producă aici Duster și Bigster, iar platforma industrială rămâne una dintre cele mai importante componente ale grupului Renault. Potrivit informațiilor publicate de companie, Uzina Vehicule Dacia are peste 6.000 de angajați și o capacitate de aproximativ 1.160 de mașini pe zi.

Dar, dincolo de comunicate și cifre, la poarta fabricii se simte nesiguranța.

„Nu ne mai este frică de concedierea de mâine. Ne este frică de ce va fi peste trei ani”

Unul dintre lucrătorii cu care am discutat spune că problema cea mai mare nu este neapărat o concediere imediată.

„Problema e că nu mai știi ce urmează. Azi ești aici, mâine poate mai pleacă 500, peste câteva luni mai pleacă alții. Și după aceea? Dacă nu vine niciun model nou, ce facem?”

Un alt angajat spune că oamenii au început să își facă planuri de rezervă.

„Sunt colegi care se gândesc deja să plece în străinătate sau să caute altceva. Dar ce să găsești în zonă pentru salariul de aici? Sunt oameni cu rate, cu copii, cu familii. Nu poți să le spui pur și simplu: de mâine nu mai există Dacia.”

În spatele acestor vorbe este o realitate economică mult mai mare decât uzina propriu-zisă.

Dacia nu înseamnă doar oamenii care lucrează în halele de la Mioveni. În jurul platformei industriale s-a construit, de-a lungul deceniilor, o întreagă rețea de furnizori, transportatori și servicii care depind, într-o formă sau alta, de activitatea uzinei.

Iar primele semnale ale reducerii activității se văd deja.

1.700 de oameni au plecat în 2026

Potrivit informațiilor publicate recent de Economica.net, aproximativ 1.700 de angajați au părăsit Dacia în primele opt luni ale anului 2026, dintre care aproximativ 1.000 aveau contracte pe perioadă nedeterminată și peste 700 contracte pe perioadă determinată. Compania a derulat programe de plecări voluntare și nu exclude continuarea lor, în contextul scăderii producției.

Șeful Dacia România, Mihai Bordeanu, a avertizat public că producția din 2026 ar urma să scadă cu două cifre și a vorbit despre pierderea competitivității uzinei.

„Devenim din ce în ce mai puțin competitivi”, este mesajul transmis de conducerea Dacia, în contextul costurilor cu energia, materiile prime și forța de muncă, dar și al lipsei unui orizont clar pentru investițiile viitoare.

Pentru oamenii de la poartă, însă, aceste formulări economice se traduc într-o singură întrebare:

„Mai avem sau nu mai avem de lucru aici peste câțiva ani?”

Opriri de producție și un nou program de plecări

În această toamnă, temerile angajaților au primit un nou motiv de alimentare.

Dacia a anunțat că producția de la Mioveni va fi oprită în zilele de 9 și 12 octombrie 2026, compania explicând măsura prin necesitatea alinierii producției la volumul comenzilor. În paralel, a fost demarat un nou program de plecări voluntare.

Un lider sindical a declarat că producția zilnică a scăzut de la aproximativ 1.160 de automobile în luna iulie la circa 1.060 în prezent.

Pentru cine privește aceste lucruri de la distanță, o oprire de două zile poate părea un simplu reglaj al producției.

Pentru un om care își plătește rata din salariul primit de la Dacia, însă, lucrurile se văd altfel.

„Poate pentru cineva din București două zile nu înseamnă mare lucru. Pentru noi, fiecare oprire ridică semne de întrebare. Ne uităm și noi la ce se întâmplă și ne întrebăm: de ce se oprește? Cât mai ține? Ce urmează?”, spune un angajat.

„Dacia nu moare într-o zi”

Există și angajați care nu cred că uzina se va închide pur și simplu.

„Nu cred că o să vină cineva într-o zi și o să spună gata, închidem Dacia. Mai întâi dispar oamenii, apoi schimburile, apoi modelele, apoi investițiile. Asta ne sperie pe noi. Nu o ușă închisă într-o zi, ci să vedem cum moare încet fabrica”, spune un alt muncitor.

Este, de altfel, și una dintre ipotezele analizate recent de Asociația Energia Inteligentă. Potrivit unei analize publicate în septembrie, scenariul cel mai important de urmărit nu este o închidere bruscă, ci o eventuală reducere treptată a activității: scăderea volumelor, reducerea schimburilor, mutarea unor versiuni ale modelelor în alte uzine, diminuarea investițiilor și, în cele din urmă, nealocarea următoarei generații de modele pentru Mioveni.

Analiza AEI nu reprezintă o decizie a Renault și nici o prognoză oficială a companiei.

Dar pentru angajații Dacia este suficient că asemenea scenarii au început să fie discutate public.

Marea întrebare: ce vine după Duster și Bigster?

Duster și Bigster sunt astăzi coloana vertebrală a producției de automobile de la Mioveni.

Problema este ce se întâmplă după aceste modele.

În septembrie, conducerea Dacia a transmis că nu există încă modele noi confirmate pentru Mioveni, iar deciziile privind viitoarele generații sunt esențiale pentru competitivitatea uzinei.

Iar oamenii știu asta.

„Dacă ne dau un model nou, oamenii se liniștesc. Dacă vin și spun că investesc, că rămânem aici, că avem de lucru zece ani de acum înainte, altfel vorbim. Dar dacă nu ne spun nimic, normal că ne facem scenarii.”

Un coleg completează:

„Noi nu vrem minuni. Vrem să știm că fabrica are viitor. Să știm că și copiii noștri, dacă vor, pot să lucreze aici.”

O uzină care a schimbat România

Dacia nu este doar o fabrică.

Este unul dintre simbolurile industriale ale României moderne.

De la Mioveni au plecat milioane de automobile, iar peste 88% din producția uzinei este destinată exportului. În cei 58 de ani de existență, la Uzina Vehicule Dacia au fost asamblate peste 8,5 milioane de automobile.

De aceea, o eventuală reducere severă a activității nu ar fi o problemă doar pentru Mioveni.

Ar fi o lovitură pentru Argeș și pentru întreaga industrie auto românească.

Potrivit analizei AEI, într-un scenariu de retragere completă, zeci de mii de locuri de muncă directe și indirecte ar deveni vulnerabile, iar efectele s-ar transmite în lanț către furnizori, transportatori și economia locală.

„Aici ne-am făcut viața”

Poate cea mai grea parte a discuțiilor de la poarta 8 nu este despre cifre.

Este despre oameni.

Un angajat care lucrează de ani buni în platforma industrială spune:

„Aici mi-am făcut viața. Aici am crescut copiii. Aici mi-am făcut ratele, aici mi-am cumpărat casa. Pentru mine Dacia nu este doar un loc de muncă. Dacă se închide, nu înseamnă doar că îmi pierd serviciul. Înseamnă că se schimbă toată viața mea.”

Un altul spune că nu își dorește să plece.

„Eu nu vreau să plec din țară. Nu vreau să o iau de la capăt la 40 sau 50 de ani. Vreau să muncesc aici. Dar vreau să știu că și peste cinci ani mai am unde să vin dimineața.”

La câteva minute după încheierea schimbului, oamenii continuă să iasă pe poartă.

Unii se urcă în mașini.

Alții așteaptă autobuzele.

Alții mai stau câteva minute și discută.

Dincolo de porțile fabricii rămân halele, liniile de producție, roboții și miile de mașini care au plecat de aici spre Europa și spre lume.

Dar, pentru cei care lucrează acolo, în spatele tuturor acestor lucruri există o întrebare simplă, aproape dureroasă:

Va mai suna sirena fabricii și peste trei ani?

Deocamdată, răspunsul oficial este că nu există o decizie de închidere a uzinei de la Mioveni. Specialiștii avertizează însă că perioada 2027–2029 poate fi una decisivă pentru viitorul industrial al platformei, în funcție de investiții, competitivitate și alocarea următoarelor modele.

Iar până când conducerea companiei și autoritățile vor oferi răspunsuri clare, oamenii de la poarta 8 vor continua să plece acasă cu aceeași întrebare în minte.

„Oare mai avem Dacia și mâine?”