Doi judecători respectați pentru profesionalism și curaj, sancționați după condamnarea fostului ministru Daniel Chițoiu

Decizia Consiliului Superior al Magistraturii de a-i sancționa pe judecătorii Ioan Fundătureanu și Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel Pitești, a provocat reacții puternice și ridică întrebări serioase cu privire la independența justiției.

Cei doi magistrați sunt cunoscuți în mediul juridic argeșean drept profesioniști respectați, judecători cu experiență și curaj, care nu s-au ferit să pronunțe soluții dificile, indiferent de numele sau poziția socială a celor aflați în fața instanței.

Tocmai de aceea, sancțiunile primite în urma judecării dosarului fostului ministru Daniel Chițoiu au produs o puternică undă de șoc.

Pe 5 noiembrie, Secția pentru judecători a CSM a decis retrogradarea judecătorului Ioan Fundătureanu din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal, în timp ce judecătorul Costin Andrei Stancu a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10% pentru o perioadă de un an.

Decizia a fost adoptată cu o majoritate de numai cinci voturi, în timp ce patru membri ai CSM au considerat că cei doi magistrați nu au săvârșit o abatere disciplinară.

O diferență de un singur vot care spune multe despre caracterul controversat al acestei hotărâri.

Totul pornește de la dosarul fostului ministru Daniel Chițoiu, condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru accidentul rutier din decembrie 2019, în urma căruia două persoane și-au pierdut viața.

În apel, cei doi judecători au majorat pedeapsa stabilită inițial, de trei ani de închisoare cu suspendare.

CSM le reproșează faptul că, în motivarea agravării pedepsei, au luat în considerare și comportamentul avocaților inculpatului. Consiliul consideră că exercitarea drepturilor procesuale de către apărători nu poate justifica o pedeapsă mai severă pentru client.

Este un argument juridic care trebuie analizat cu toată seriozitatea. Dreptul la apărare este fundamental, iar niciun inculpat nu trebuie sancționat pentru conduita procesuală legitimă a avocatului său.

Dar la fel de fundamentală este și independența judecătorului.

Unde se termină dreptul magistratului de a interpreta legea și unde începe abaterea disciplinară?

Aceasta este întrebarea esențială pe care cazul de la Pitești o ridică.

Reacția judecătorului Costin Andrei Stancu a venit imediat. Magistratul și-a anunțat demisia din Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și a solicitat mutarea de la Secția penală la Secția civilă.

Explicația sa este tulburătoare:

„Mesajul venit de sus este clar: nu vă atingeți de politicieni!”

Sunt cuvinte extrem de grave, rostite de un judecător care a făcut parte din completul ce a condamnat un fost ministru.

Desigur, afirmația reprezintă interpretarea magistratului și nu dovedește, prin ea însăși, existența unei intervenții politice. Dar nici nu poate fi trecută cu vederea.

Mai ales atunci când vine din partea unui profesionist al justiției, care a ales să renunțe la o responsabilitate administrativă și să solicite schimbarea secției în care judecă.

Nu trebuie ignorat nici faptul că patru judecători din CSM au avut o opinie diferită de cea a majorității, considerând neîntemeiată sancționarea.

Hotărârea disciplinară nu este definitivă și poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Până la pronunțarea unei soluții definitive, este firesc să existe prudență în formularea concluziilor.

Dar un lucru merită spus răspicat: justiția are nevoie de judecători bine pregătiți, independenți și curajoși, nu de magistrați care să se teamă că o hotărâre dificilă le-ar putea distruge cariera.

Ioan Fundătureanu și Costin Andrei Stancu sunt doi magistrați care se bucură de apreciere în mediul juridic pentru profesionalismul și fermitatea lor.

Indiferent de soluția finală a acestui conflict disciplinar, reputația profesională a unor judecători nu trebuie redusă la o singură hotărâre controversată.

Iar dacă un judecător ajunge să considere că nu mai poate soluționa dosare penale fără teama unor consecințe asupra carierei, problema depășește cu mult situația sa personală.

Pentru că o justiție în care judecătorii se tem să judece nu mai poate inspira încrederea de care societatea are atâta nevoie.