Conf. dr. Adrian Tase, despre ideea de „reconstrucţie“

Poate că niciodată în ultimii 70-80 de ani, „bătrânul continent“ nu a fost mai măcinat de probleme ca în prezent. Europa se confruntă cu un război care durează de mai bine de un an în Ucraina, iar în ultima perioadă se tot vorbeşte despre o extindere a acestuia chiar şi în Republica Moldova, iar în Turcia, o ţară aflată la limita dintre Europa şi Asia, cele două seisme au provocat pagube care cu greu ar putea să fie cu adevărat măsurate. În acest context, renumitul medic cardiolog, Adrian Tase ne vorbeşte despre ideea de „reconstrucţie“.

Cu exemple foarte bine construite şi ancorate în realitate, medicul cardiolog propune o temă de discuţie actuală. 

„În unele ţări, reconstrucţia este o realitate. În altele, se discută. Iar uneori, reclădirea ţării nu se regăseşte nici măcar la nivel declarativ.

În zilele noastre, progresele din domeniul tehnologiei construcţiilor sunt atât de mari încât, dacă există resursa financiară, se pot face planuri măreţe. Primul proiect mare de reconstrucţie din istorie a fost în Germania prin planul Marshall. Atunci au fost reclădite toate marile oraşe germane care fuseseră bombardate masiv în Al Doilea Război Mondial. După acest proiect de amploare, Germania şi-a recăpătat locul în clubul puterilor economice ale lumii.

La Köln, de pildă, pentru a evita explozia tardivă a unor bombe, oraşul a fost mutat câţiva kilometri, iar celebrul dom Sankt Peter – cea mai spectaculoasă catedrală gotică a Germaniei şi singura clădire din oraş rămasă nebombardată, care iniţial era kilometrul zero, a ajuns undeva la periferie.  În Berlin, biserica memorială  Kaiser Wilhelm, avariată grav în anul 1943 după un bombardament al Aliaţilor, a fost păstrată ca un „dinte cariat“. Alături de ea a fost construit un corp nou hexagonal din beton şi sticlă. Acest duplex reprezintă una din atracţiile turistice ale capitalei germane.  Japonia, un alt perdant al celei de-a doua conflagraţii mondiale, s-a reconstruit prin eforturi proprii, rea-lizând un veritabil miracol economic care a armonizat politicile economice guvernamentale curajoase cu implicarea entuziastă a oamenilor.  Şi capitala Poloniei a fost bombardată masiv în Al Doilea Război Mondial de armata germană, centrul istoric cu Castelul Regal, Columna Regelui Zygmund şi Palatul Wilanow – reşedinţa barocă a regelui Sobieski, fiind distrus în totalitate. Restaurarea începută în anul 1980 a plasat Varşovia în patrimoniul UNESCO.

Inspirată de aceste proiecte internaţionale, şi conducerea de la Kremlin a construit, după războiul din Cecenia, un stadion modern şi un zgârie-nor în capitala Groznîi.  De mare actualitate sunt discuţiile despre reconstrucţia după război a Ucrainei, respectiv după cutremur a Turciei.

Preşedintele Zelenski a surprins pe toată lumea când, toamna trecută, vorbea despre reconstrucţia Ucrainei. O declaraţie prematură, mai ales că acum ruşii sunt în ofensivă. Deocamdată, banii vor fi investiţi prioritar în arme, restul discuţiei fiind abia după terminarea definitivă a conflagraţiei.

Zilele trecute, preşedintele Erdogan a estimat reconstrucţia celor 8000 de clădiri dărâmate de cutremur la 85 de miliarde dolari. Suma este fabuloasă, iar proiectul pare gargantuanic. De asemenea, considerăm că ar trebui mai întâi identificată o altă zonă, mai departe de plăcile tectonice şi cu risc mai mic pentru cutremure ulterioare.  Siria a fost distrusă de două ori: mai întâi de războiul civil, în care s-au amestecat şi trei forţe armate, apoi de cutremurul care a afectat-o la pachet cu Turcia. Şi totuşi, nimeni nu vorbeşte în acest caz de reconstrucţie.

Nici după intervenţia brutală a sârbilor în Bosnia nu s-a discutat vreodată despre reconstrucţie.

Dincolo de ziduri, există oamenii traumatizaţi fizic sau psihic de război, cutremur sau alte calamităţi. Reabilitarea acestora după coşmarul prin care au trecut este o chestiune mai delicată, iar suferinţa umană este incalculabilă.

În concluzie, în unele ţări, reconstrucţia este o realitate. În altele, se discută. Iar uneori, reclădirea ţării nu există nici măcar la nivel declarativ. Anii următori vor răspunde la dilema exprimată în titlu“, transmite medicul cardiolog, Adrian Tase.