SFÂŞIETOR! Profesoara lui George, mesaj emoţionant! „Murmur ceva doar ca un cântec de jale”

Moartea lui George, tânărul din comuna Bârla care a sfârşit în urma tragicului accident de acum opt zile de la Coşeşti continuă să doară al naibii de tare. Familia, prietenii, oamenii care l-au iubit pentru felul în care trăia muzica, pentru profesionalismul său, pentru talentul său, cu toţii sunt în stare de şoc şi privesc non-stop către cer. Un mesaj cu adevărat sfâşietor a fost postat de Loredana Costache, un om drag sufletului lui George, un om care şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale profesionale. Este un mesaj sfâşietor care vorbeşte despre ultimele ore din viaţa lui George.

„Pentru sufletul lui George, care acum colindă între lumi, cer după cer, până când se va liniști în veșnicia unde ne vom regăsi cândva, cu toții…

Nu am putut să scriu nimic până azi.

Despre moartea ta, copile, eu am tăcut, nu am putut să scriu. Poate fiindcă toate zilele astea ți-am simțit dureros strânsoarea brațelor cu care m-ai cuprins, iar căușul palmelor mele încă păstrează conturul chipului tău, atunci când te-am mângâiat ultima oară, ridicându-mă mult pe vârfuri, ca să te ajung. Ce mult te înălțaseși, ce drag mi-a fost să te revăd, copil bun, frumos, modest, serios, ascultător, deștept și înzestrat cu atâta talent, cu vorbă dulce, cu suflet cald…!

Era vineri spre înnoptat, acum o săptămână, cam pe la vremea asta.Trăiai, George, trăiai.

Și cântai. Cântai așa cum o făceai din copilărie, când ne mai adunam la câte o horă a satului, iar tu îi scoteai la joc pe toți, tineri și bătràni, cântându-le sârbele și horele ca pe la noi, căci pe toate le știai zice cum ți se cerea.

Când m-ai zărit apărând în local, printre copii, la banchetul celor de a VIII-a, ți-ai lăsat orga și ai venit să mă îmbrățișezi: „- Doamna, nu v-am văzut de vreo doi ani…!”. Mi-ai umplut inima.

Te-am întrebat unde îți era acordeonul, iar ochii ți-au strălucit. Marea ta dragoste…!

Și-am tot povestit. Mult, îndelung, despre drumul tău, despre încercări și visuri, despre studenția ce se încheia și ultimele examene de la Conservator, despre casa ridicată cu bănuții tăi, în curtea părintească, despre studioul de înregistrări care-ți era aproape gata, despre munca ta ce te făcea așa de fericit, prin muzică…! Se strânseseră pe lângă noi copii și dascăli, toți îți știau numele, toți te îndrăgeau, te admirau. Erai George Ciucă de la Bârla, care studiase cu pasiune, de mititel, ca să ajungă muzician promițător la cei 21 de ani.

Când ai plecat, un pic după miezul nopții, te-ai întors încă o dată să mă îmbrățișezi. Strâns, strâns de tot, cu un soi de dor. Și au trecut minute bune până te-ai dezlipit de mine, ca și cum nu te îndurai, ca și cum ai fi știut că…

M-am trezit apoi cu ochii țâșnind în lacrimi, de ce să-mi fi venit așa amar să plâng…?!

Și doar o zi de sâmbătă și o noapte au urmat până la ceasul acela negru al duminicii în care ai plecat de tot, într-o clipă suspendată între a fi și a nu mai fi, accelerând spre moarte. Știu, te duceai tot să cânți, să faci lumea să te asculte și să petreacă, erai așteptat cu acordeonul tău fermecat, dar prea tare te-ai grăbit, prea tare…!

…de aici, din nou, nu mai pot scrie, Georgică…

Murmur doar ceva ca un cântec de jale.

Mi-e inima o rană sfâșiată, îmi vin în minte ai tăi, neputința, suferința, deznădejdea și bocetul lor, mama, tata, sora, mamaia bătrână care-ți deschidea porțile când te întorceai acasă…

Ei încă te caută, te cheamă, te așteaptă.

Și, de nu le-ar ține Dumnezeu, în mila Lui, inima sus, ea nu li s-ar mai ridica din genunchi.

#Viteza_ucide. #Viteza_frânge_destine.

#Viteza_mutilează_și_distruge_vieți.#Viteza.

#Asta_să_aveți_în_minte când vă așezați la volanul unei mașini, oricâți cai-putere ar avea, asta să nu uitați #voi, #copii_și_tineri în doliu, care vă plàngeți acum prietenul drag, iubit, bun, frumos, generos, talentat, cuminte…! #Viteza_duce_pe_drumul_ăla_fără_întoarcere.

Voi tot nu ați înțeles nenorocirea asta…???!!!

Atunci, unde ne este astăzi George? Unde…???

…în lumină, dar nu pe pământ.

#Conduceți_cu_grijă, #fiți_atenți_la_drum!

#Nu_mai_stați_cu_privirea_în_telefoane!

#Nu_mai_turați_motoarele!

#Nu_mai_zburați_pe_șosele! Copii…!

Făceți-o de dragul vieții pe care o aveți de trăit!

Făceți-o pentru visurile voastre, pe care niște km în plus la oră vi le-ar putea spulbera pe loc!

Întorceți-vă acasă vii, teferi, nu în sicriu, voi, copii mereu grăbiți, cu părinți ce vă așteaptă înfrigurați, cu inima friptă, să vă stràngă în brațe, după fiecare drum pe care vă știu aflați, pe care v-au păzit și însoțit cu gândul, cu dragostea și cu rugăciunea lor…!

…și spune-le, tu, Georgică, mai spune-le tu, fă-i ca plecarea ta din viața lor să îi trezească…!