Conf. dr. Adrian Tase, temă inedită de discuţie: „Ce este rezilienţa”

Advertisement
Advertisement
Walfresh

Renumitul medic cardiolog, Adrian Tase ne propune astăzi o temă de discuţie pe cât de interesantă, pe atât de inedită. Acesta ne vorbeşte despre ceea ce înseamnă şi ceea ce presupune rezilienţa, un termen auzit de români în această perioadă mai peste tot, dar fiind un termen care nu este înţeles de toată lumea. Iată ce ne transmite şi ce ne explică reputatul medic:

„Auzim de ceva vreme de PNRR, recte planul naţional de redresare şi rezilienţă. Dar ce este, de fapt, rezilienţa?

Rezilienţa este ştiinţa de a stăpâni cele mai mari provocări ale vieţii. Acesta este şi titlul unui best seller publicat la prestigioasa editură Cambridge, din care vom spicui câteva idei.

A fi rezilient înseamnă a reveni la forma iniţială după ce ai fost „îndoit” sau „întins”. Rezilienţa este complexă, multidimensională şi are o natură dinamică, de aceea trebuie dezvoltată continuu. De exemplu, abilitatea de a face „pasul înapoi” într-un moment de dificultate face parte din comportamentul persoanelor reziliente.

Sistemul nervos uman are o caracteristică numită neuroplasticitate, adică abilitatea de a răspunde la stimuli externi sau interni prin reorganizarea structurii, funcţiei şi conexiunilor. Acest lucru trebuie să îl facem fiecare dintre noi, în mod conştient, la nivelul întregului organism.

Oricare dintre noi putem fi loviţi, la un moment dat, de o traumă majoră: violenţă, abuz, accident, dezastru natural, război, moartea neaşteptată a unei persoane apropiate, o boală debilitantă – de exemplu, afli că ai un cancer şi trebuie să faci chimioterapie. Uneori lovitura primită este la nivel indivi-dual, alteori la nivel de grup sau chiar populaţie.

Teoretic, trecem peste traumă şi ne continuăm viaţa plină de proiecte. Dar practic, nu este atât de simplu deoarece, pentru a reuşi, trebuie să fim rezilienţi.

Optimismul alimentează rezilienţa şi atitudinea orientată spre viitor alimentează încrederea în succes. Nu trebuie însă să neglijăm prezentul, ci să ne bucurăm de fiecare zi. Stamina şi abilităţile trebuie antrenate. Optimismul poate fi nativ sau antrenat. Oricum, el trebuie cultivat până la nivelul de neuroştiinţă.

Este recomandabil să ne petrecem timpul cu persoane care ajută oamenii şi care sunt angajate în proiecte constructive.

Înfruntarea fricii se face în sensul unui răspuns adaptativ. Teama este peste tot, iar curajul înseamnă să cunoşti frica şi să o învingi. Neuroştiinţa extincţiei se referă la ştergerea memoriei pentru un comportament temător şi rescrierea memoriei pentru un comportament curajos. Cu alte cuvinte, un eşec din trecut trebuie reconsiderat şi depăşit.

A considera teama ca o oportunitate serveşte ca platformă pentru dezvoltarea curajului, a respectului de sine şi a senzaţiei de putere. Reacţiile emoţionale intense duc la eliberarea adrenalinei, cu nervozitate, creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale, hiperventilaţie, senzaţie de „fluturi” în sto-mac, etc.. Nu luăm decizii majore decât după ce respirăm profund, ne relaxăm fizic şi mental. Romanii numărau până la 10.

Alte repere sunt: busola morală, etica şi altruismul; religia şi spiritualitatea, suportul social, modelele umane de caracter şi carieră, antrenamentul fizic şi in-telectual pentru a fi mereu în formă, flexibilitatea cognitivă şi emoţio-nală, cu extensie fizică; creşterea capacităţii de înţelegere, ca şi simţul misiunii, adică să ştii că ai un scop în viaţă. Despre acestea vom vorbi cu altă ocazie.

Până atunci, dorim cu toţii ca PNRR să se dovedească cu adevărat, rezilient!”, transmite renumitul medic Adrian Tase.


Advertisement
Advertisement

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Ziarul Top

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura