Un copil care nu a mai apucat prima zi de școală! A fost SPÂNZURAT de propria mamă, PROFESOARĂ respectată!

Un oraș șocat, o comunitate răvășită și o întrebare care nu va primi niciodată un răspuns clar: De ce? Drobeta-Turnu Severin a fost zguduit, marți, 9 septembrie, de una dintre cele mai tulburătoare tragedii din ultimii ani. O profesoară în vârstă de 50 de ani și fiul ei de numai 7 ani au fost găsiți fără viață, spânzurați în apartamentul lor de pe strada Calomfirescu.
Ce părea o zi obișnuită de început de toamnă s-a transformat într-un coșmar care a ridicat ziduri de tăcere și durere în jurul unui apartament închis de două zile.
Ultimele clipe într-un apartament sigilat de tăcere
Femeia, cadru didactic la o școală din Orșova și, totodată, profesoară la Penitenciarul Vânjuleț, era cunoscută ca fiind retrasă și greu de abordat. Puțini vecini reușiseră să treacă de bariera tăcerii ridicată în jurul ei. Dar nimeni nu s-ar fi putut aștepta la ce avea să urmeze.
Potrivit informațiilor din anchetă, femeia și-a pus în aplicare planul în urmă cu două zile. Și-a spânzurat copilul, așteptând să-și dea ultima suflare, iar apoi și-a luat viața. Un act greu de înțeles, greu de acceptat și aproape imposibil de digerat pentru cei care au cunoscut-o, chiar și de la distanță.
Sora, cea care a aprins scânteia descoperirii
Timp de două zile, nimeni nu a știut ce se petrece în spatele ușii închise. Nu s-a auzit niciun zgomot, niciun semn de viață. Sora profesoarei, neliniștită că femeia nu răspunde la telefon, a fost cea care a spart această liniște apăsătoare. A venit la apartament și, după ce nu a primit niciun răspuns, a alertat autoritățile.
Pompierii au forțat intrarea și au descoperit o scenă greu de imaginat: trupurile neînsuflețite ale mamei și copilului, atârnând în tăcerea sinistră a propriei locuințe.
Un copil care nu a mai apucat prima zi de școală
Băiatul de doar 7 ani era elev la Școala Gimnazială nr. 3 din Severin și urma să înceapă luni un nou an școlar. Dar în loc de caiete și uniformă, copilul a fost găsit fără viață în casa unde ar fi trebuit să fie protejat cel mai mult.
Durerea este cu atât mai adâncă cu cât nimic nu părea să anunțe o asemenea decizie radicală. Nicio scrisoare, niciun indiciu clar. Doar un gol imens și o întrebare care persistă ca un ecou: Ce a împins-o să-și ia copilul cu ea în moarte?


