Un sat uitat: casa de vacanță rămasă singură

Advertisement

Advertisement

Într-un sat englezesc, odată locuit, dar acum pustiu, se află o casă de vacanță. Locuitorii au părăsit brusc satul, însă o femeie a rămas și a transformat casa de vacanță în noua sa casă.

Conform relatărilor Express, o casă de vacanță a fost construită în Hallsands, un sat abandonat de pe coasta Marii Britanii, pe malul Canalului Mânecii. Cândva o localitate prosperă, Hallsands, așezat pe o formațiune stâncoasă impresionantă, are o istorie care se întinde până în secolul al XVI-lea. Economia sa se baza în principal pe pescuit, cu accent pe capturarea crabilor, iar un dig robust oferea protecție împotriva valurilor puternice.

În urmă cu peste un secol, în anii 1890, dorința de a extinde șantierul naval din Keyham, lângă Plymouth, a avut consecințe tragice. Pentru a alimenta construcția, s-a extras nisipul de pe plaja satului Hallsands, fapt care a dus, în cele din urmă, la dispariția acestuia.

Eroziunea rapidă a plajei a stârnit inițial îngrijorare în rândul locuitorilor, dar o investigație a demonstrat că lucrările de dragare nu reprezentau o amenințare pentru sat, iar autoritățile au oferit despăgubiri financiare. În ciuda faptului că plaja a devenit mult mai mică până în anul 1900, și a fost urmată de furtuni, în 1901 o digă a fost distrusă, provocând daune locuințelor. Marea a avansat periculos spre case, apărând fisuri în diverse clădiri. În timp ce unii săteni au părăsit zona, alții au rămas, sperând că noua digă construită în 1906 le va asigura siguranța.

Într-o noapte teribilă din 1917, viața celor 93 de locuitori rămași a fost zguduită de o furtună devastatoare. Valurile gigantice au sfărâmat zidurile și au rupt acoperișurile, iar oamenii, disperați, s-au agățat cu putere de tot ce li s-a părut sigur. Martorii oculari au descris scene cutremurătoare, cu bunuri personale fiind luate de furia mării.

Deși a fost o minune că nimeni nu și-a pierdut viața, localitatea a fost devastată de o furtună puternică. Noaptea următoare, o altă vijelie a măturat zona, lăsând în praf ultimele locuințe intacte. Singura excepție a fost o casă, cocoțată sus, pe cel mai înalt punct al satului, care a rezistat. Sătenii, rămași fără adăpost, s-au refugiat în satele vecine și au început o luptă îndelungată pentru a primi compensații pentru bunurile pierdute.

După ce furtuna a devastat localitatea, Elizabeth Prettejohn, o femeie de 33 de ani la acea vreme, a fost singura care a rămas să locuiască în casa ei. A trăit singură în sat până la decesul ei, în 1964.

Pe măsură ce istoria ei și a locului s-a răspândit, satul a început să atragă vizitatori. În ultimii ani de viață, Prettejohn a fost prezentată într-un documentar, iar după decesul ei, locuința ei a fost amenajată ca loc de cazare. Deși satul este acum abandonat, vestigiile clădirilor vechi încă sunt vizibile, atrăgând atât pe cei fascinați de povestea sa, cât și pe cei care caută o evadare liniștită.