Conflictul din Iran, la un pas de escaladare

Advertisement

Advertisement

O abordare de investiții bazată pe ideea că președintele american va reveni în cele din urmă la politici mai moderate, profitând de scăderile bursiere, s-a dovedit, în general, avantajoasă. Totuși, conflictul din Iran ar putea modifica această tendință, conform Reuters.

Lovitura concertată dintre Statele Unite și Israel asupra Iranului, desfășurată pe 28 februarie, a aprins scânteia unui conflict în Orientul Mijlociu, generând o criză energetică fără precedent, comparabilă cu cea din anii ’70, și perturbând dramatic prețurile la petrol și gaze.

Piețele financiare au reacționat cu o oarecare reținere până în prezent, posibil datorită speranței că Donald Trump ar putea renunța la o eventuală acțiune. În ultimele săptămâni, începând cu 28 februarie, s-au înregistrat scăderi între 4% și 7% pe bursele europene, asiatice și pe cele din piețele emergente. În contrast, indicele S&P 500 a înregistrat o ușoară scădere de 1%, în timp ce Nasdaq a avut o creștere modestă de 0,5%.

Indiferent de momentul în care Trump ar anunța încheierea conflictului, daunele deja provocate sunt atât de profunde încât nu pot fi reparate ușor, cu atât mai puțin de către el.

Restabilirea producției și rafinării de petrol, repararea infrastructurii distruse și reluarea normalității în lanțurile globale de aprovizionare energetică sunt procese complexe, care nu se pot întâmpla peste noapte. Va fi nevoie de o perioadă îndelungată, posibil de ani, pentru ca situația să revină la cum era înainte de conflict.

Chiar și după ce conflictele din Orientul Mijlociu se vor termina, este puțin probabil ca prețurile ridicate la transportul maritim și asigurarea navelor din acea zonă să scadă semnificativ în viitorul apropiat.

Conform economistului Eswar Prasad de la Universitatea Cornell, piețele financiare internaționale au depășit deja turbulențele generate de deciziile economice ale administrației Trump, însă impactul economic și politic al conflictului din Iran va fi, cel mai probabil, mult mai profund și de amploare.

Până acum, Strâmtoarea Hormuz, o rută maritimă esențială prin care tranzitează zilnic o cincime din energia consumată la nivel global, nu a fost niciodată complet oprită. Chiar și în timpul conflictelor majore din zonă, precum războiul dintre Iran și Irak, primul Război din Golf sau Războiul din Irak, fluxul petrolier nu a fost perturbat într-o asemenea măsură.

Chiar dacă situația din SUA s-ar îmbunătăți rapid, cu o încheiere promptă a conflictelor, instabilitatea politică ar continua să reprezinte o problemă majoră, scăpând de sub controlul lui Trump. Nu se poate estima cu certitudine cât timp ar dura această instabilitate sau cât de profundă ar putea deveni.

În timpul potențialului său al doilea mandat, Trump ar fi urmat o abordare economică și geopolitică caracterizată de testarea constantă a granițelor convenționale, depășind adesea limitele stabilite. Observând cu atenție reacția piețelor financiare, el ar fi continuat să avanseze dacă acestea nu ar fi manifestat îngrijorare, chiar accelerând ritmul, dar s-ar fi retras rapid în cazul unei reacții negative.

Întoarcerea lui Trump în peisajul politic american, acum un an și două luni, a marcat o ruptură semnificativă în relațiile istorice ale SUA cu Europa, a generat incertitudini cu privire la viitorul NATO și a fost însoțită de declarații controversate, incluzând ideea de a prelua controlul asupra Groenlandei și Canadei. De asemenea, a demonstrat o atitudine conflictuală față de liderii venezuelean și a pus sub semnul întrebării independența Rezervei Federale.

Reacțiile piețelor la evenimentele menționate au fost variate, determinându-l pe Trump să adopte un discurs mai temperat. Această schimbare a contribuit la apariția fenomenului cunoscut sub numele de „TACO trade”.

Chiar și în contextul unei perioade agitate din punct de vedere politic internațional, piața de acțiuni din Statele Unite a înregistrat o creștere constantă, cu fluctuații limitate și un nivel al riscurilor considerate acceptabil.

Un incident economic major, denumit ironic „TACO”, a avut loc în aprilie anul trecut, în timpul celebrării „Zilei Eliberării”. Piața bursieră americană a suferit pierderi uriașe, de ordinul trilioanelor de dolari, într-un interval scurt de timp, fapt care l-a determinat pe Trump să abandoneze măsurile fiscale cele mai restrictive.

Situația actuală din Orientul Mijlociu se distinge de evenimentele anterioare prin complexitatea și potențialul său destabilizator, reprezentând o amenințare semnificativă. Pentru a înțelege posibilele repercusiuni economice pe termen lung, investitorii ar putea găsi utile lecțiile din criza petrolului din 1973-1974.

Deși este improbabil ca prețurile petrolului să mai atingă niveluri de patru ori mai mari decât în trecut, având în vedere rolul dominant al SUA în producția și exportul de energie, este important să ne amintim că embargoul petrolier impus de OPEC, chiar și de scurtă durată, a avut un impact semnificativ asupra inflației.

Consecințele crizei declanșate au continuat să afecteze Statele Unite și alte țări dezvoltate industrial pe parcursul întregului deceniu și până la începutul anilor ’80.

Având în vedere creșterea continuă a costurilor energetice și problemele din lanțurile de aprovizionare la nivel mondial, există un risc semnificativ ca economia să intre într-o perioadă de stagflație – o situație dificilă caracterizată de inflație mare, creștere economică slabă și șomaj ridicat. Unii investitori se întreabă dacă actuala criză este atât de gravă încât nici măcar intervenția, oricât de hotărâtă, nu ar putea să o rezolve.