Locul înfricoșător de pe Pământ unde animalele nu îndrăznesc să intre

Advertisement

Advertisement

Ascunse în inima deșertului Sahara, unde nisipul se întinde la nesfârșit, se află un loc macabru: sute de schelete umane, rămășițe ale unor epoci demult apuse. Considerat unul dintre cele mai întunecate locuri de pe glob, acest loc este evitat chiar și de cămile, fiind cunoscut sub numele de „locul unde cămilele nu îndrăznesc să calce”.

Deșertul Ténéré, din Niger, este un loc extrem de arid, considerat un deșert aflat în interiorul altui deșert, iar împrejurimile sale sunt caracterizate de o frumusețe aspra și neiertătoare, conform IFL Science.

Această zonă este renumită, o faimă pe care și-o merită cu prisosință, așa cum spun și poveștile popoarelor rătăcitoare.

Regiunea se întinde pe o suprafață imensă, aridă și greu accesibilă, fiind marcată de furtuni de nisip puternice și temperaturi extreme, care pot ajunge până la 49 de grade Celsius.

Datorită prezenței constante a grupurilor infracționale din deșert și a insurgenților, turiștii de astăzi au nevoie de protecție militară, fiind însoțiți de soldați înarmați, transportați cu vehicule blindate.

Încă de la începutul anilor ’50, oamenii de știință au fost fascinați de deșertul Ténéré, conștienți de faptul că acesta ascunde sub nisipul său o concentrație remarcabilă de fosile de dinozauri, printre cele mai valoroase din Africa.

La începutul anilor 2000, paleontologul Paul Sereno, de la Universitatea din Chicago, a condus o expediție în deșertul nisipos, cu scopul de a găsi rămășițe ale unor animale dispărute de mult. Sereno era deja un nume cunoscut în paleontologie, datorită numeroaselor specii noi de dinozauri descoperite în aceeași zonă în anii ’90.

Deși inițial căutau urme ale unor creaturi preistorice gigantice, cercetătorii au descoperit, spre surprinderea lor, vestigii umane și obiecte manufacturate, printre care ceramică, mărgele, săgeți și alte unelte din piatră.

Localitatea a ajuns să fie recunoscută drept Gobero, după cum o numesc localnicii tuareg. Cercetările arheologice au dezvăluit că zona este, de fapt, un cimitir vechi, cu aproximativ 200 de rămășițe umane și o colecție impresionantă de artefacte, numărând mii de piese.

Dovezi arheologice indică o utilizare a acestui loc încă din jurul anului 8000 î.e.n., însă cimitirul a continuat să fie folosit pe parcursul a numeroase generații, timp de mii de ani.

Este surprinzător să găsești un cimitir în deșertul Ténéré, o zonă aridă și ostilă din Sahara. Totuși, existența lui devine mai logică dacă ne gândim că a fost construit într-o perioadă mult mai veche, când Sahara era o regiune verde și prosperă, datorită ploilor musonice care transformau deșertul într-un loc bogat în apă, cu lacuri și animale precum hipopotami și crocodili.

De-a lungul a mii de ani, deșertul Sahara a trecut prin schimbări majore, alternând între perioade de ariditate extremă și faze mai umede, într-un ciclu care se repetă aproximativ o dată la 21.000 de ani.

În urmă cu aproximativ 15.000 – 5.000 de ani, Sahara nu era deșertul arid pe care îl cunoaștem astăzi, ci o zonă împădurită, o perioadă care coincide cu apariția așezării Gobero.

În trecut, Gobero a trăit în apropierea unui lac imens, plin de apă dulce, care le oferea locuitorilor resurse esențiale precum apă potabilă, pește pentru hrană și un stil de viață sustenabil.

De-a lungul timpului, clima deșertului Sahara nu a fost constantă, iar aceste schimbări se văd și în modul în care oamenii au trăit la Gobero. Inițial, în jurul anului 7700 î.e.n., zona a fost locuită de oameni care se ocupau cu vânătoarea și pescuitul și care au construit cel mai vechi cimitir descoperit până acum în Sahara. Totuși, o lungă perioadă de secetă, care a durat aproximativ o mie de ani, între 6200 și 5200 î.e.n., i-a forțat să părăsească locul.

După o perioadă de secetă, ploaia a revenit, dar un nou popor a adoptat un stil de viață bazat pe creșterea animalelor, alăturându-se dietelor variate deja existente. Din păcate, și acest stil de viață a fost de scurtă durată, deoarece Sahara a început să se usuce cu aproximativ 5.000 de ani în urmă.

Deși culturile lor erau diferite și se observau diferențe clare în aspectul fizic – unii fiind puternici și bine construiți, alții slabi și suplii – ambele grupuri au ales același loc pentru a-și depune pe cei decedați.

Conform lui Chris Stojanowski, bioarheolog la Universitatea de Stat din Arizona, descoperirea a fost surprinzătoare: este dificil de crezut că două populații cu diferențe biologice semnificative ar fi putut îngropa morții împreună, fără a tulbura mormintele existente. Misterul principal constă în modul în care această coexistență funerară a fost posibilă.

Descoperirea de la Gobero ar putea fi doar prima dintr-o serie. Deșertul Sahara, imens și mereu transformat, cu o întindere comparabilă cu cea a Statelor Unite, rămâne în mare parte neatins de cercetările științifice sistematice.

Având în vedere că un loc atât de remarcabil ca Gobero a rămas ascuns timp de mii de ani, descoperit doar din întâmplare de cei care căutau fosile de dinozauri, este sigur că deșertul mai păstrează multe mistere. Următoarea descoperire importantă ar putea fi chiar la următorul val de nisip.