Costurile prohibitive de asigurare: motivul pentru care capodoperele internaționale nu ajung în România

Numărul de expoziții artistice de anvergură din România este semnificativ mai mic decât în restul Europei, acest lucru fiind cauzat în principal de absența unei piețe mature de asigurări pentru opere de artă. Experții subliniază faptul că, în lipsa unor mecanisme de garantare a pieselor extrem de valoroase, organizarea unor evenimente internaționale devine o sarcină complexă și costisitoare.
În acest context, instituțiile muzeale și curatorii români se confruntă cu opțiuni limitate: apelarea la asigurători externi cu tarife ridicate, expunerea unor lucrări cu valoare mai mică sau renunțarea la proiecte ambițioase. Deși legislația impune asigurarea operelor pentru muzee, galeriile private și artiștii independenți se lovesc de bariere în accesarea acestor polițe.
Conform Fundației WIN for ART, România reușește să organizeze maximum o expoziție de referință pe an, spre deosebire de marile metropole europene, unde astfel de manifestări sunt numeroase. Obstacolul nu rezidă în lipsa aprecierii pentru artă, ci în imposibilitatea de a gestiona riscurile financiare legate de transportul și expunerea unor opere evaluate la sume colosale.
Această situație este exemplificată de cazuri concrete, precum expozițiile de la Art Safari, unde lucrările au fost asigurate prin intermediul unor firme britanice, deoarece piața internă nu poate suporta riscuri de asemenea amploare. Costurile finale sunt determinate de valoarea obiectelor, durata expunerii, logistica de transport și standardele de securitate.
Pentru a remedia această problemă, specialiștii sugerează două direcții: crearea unui fond public de garantare, similar cu sistemele din Belgia sau Marea Britanie, prin care statul își asumă parte din riscuri, sau stabilirea de parteneriate între asigurătorii locali și reasigurători globali pentru a reduce costurile și a crește capacitatea de acoperire.
Reprezentanții sectorului cultural sunt de părere că implementarea acestor soluții ar stimula organizarea de expoziții internaționale de prestigiu și ar impulsiona piața de artă locală. Fără mecanisme eficiente de asigurare, aducerea unor colecții de valoare va rămâne dificilă, limitând astfel accesul publicului român la capodoperele prezentate frecvent în marile centre culturale europene.

